my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie se luă după Jack, ignorând smucitura dureroasă care o conduse spre 'culoarul' întunecat de la marginea străzii. Îşi dădea şi ea seama cât de expuşi era, însă rămase ascultătoare la braţul lui Jack, încercând să îşi controleze respiraţia. Simţea că se sufoca dacă nu respiră calumea. Cu toate astea, continuă să îşi înăbuşe gâfâiturile, parcă încercând să îşi încetinească bătăile inimii.
  Tresări brutal când Anne trecu în viteză pe la gura străzii înguste în care se adăpostiseră cei doi. Cu tot cu farmecul de invizibilitate, viperina avea impresia că îi putea vedea, că nu avea nicio importanţă unde se ascundeau, avea să îi găsească şi să le facă viaţa un calvar. Sau să le ia viaţa. Depindea de starea ei de spirit. Tânăra femeie nu se putu abţinde să nu pufnească în mintea ei la acel gând. Tocmai era la cheremul unei ţicnite care era pe urmele ei şi a lui Jakc fără un motiv bine întemeiat.
  Viperina rămase pe loc, ascultându-şi propria răsuflare şi pe cea a băiatului pe care îl ţinea strâns de mână. Brusc însă, Jack se desprinse de ea şi făcu un pas nesigur în faţă. Farmecul de invizibilitate dispăru şi odată cu el şi stropul de siguranţă pe care îi simţise Lexie până atunci.
  Când auzi vocea Annei, sângele îi îngheţă în vine şi se întoarse spre ea cu o expresie de groază amestecată cu determinare. Înainte ca mireasa să termine propoziţia, Lexie îşi ridică bagheta şi un jet de lumină roşie o lovi din plin pe Anne, care nu se aşteptase la aşa ceva. Femeia în alb se clătină pe picioare şi căzu apoi pe spate, nemişcată.