my dear, I don't give a damn

[Ian Richter]

• Jack fu aproape uimit că nu se dăduse înapoi în momentul în care Anne apăruse. Totuşi, se simţea pregătit. Ştia ce urmează şi se simţea pregătit.
  Însă Lexie i-o luase înainte. O trântise pe Anne la pământ cu o singură vrajă aruncată în momentul nepotrivit. Femeia era la pământ fără cunoştiinţă.
  Jack se întoarse spre Lexie şi o grăbi să vină lângă el. Încercă să lase la o parte mândria de bărbat şi să nu se gândească că o fată tocmai îi salvase pielea.
  - Trebuie să mergem, îi spuse el cât timp o luă de mână şi începură să meargă mai repede. Am o idee.
  Se opri şi flutură bagheta, murmurând Accio mături. Îi era ruşine că nu se gândise la asta dinainte, poate reuşeau să scape de ceva probleme.
  Două mături veneau în zbor spre ei şi se opriră lângă ei.
  Jack încălecă rapid şi se ridică în aer. Însă Lexie era puţin mai înceată şi băiatul aşteptă nerăbdător să reuşească şi ea.
  Îşi aruncă privirea spre locul unde zăcea Anne.
  Nu mai era acolo.
  Cum ?
  Se uită repede spre Lexie, ce reuşise să se ridice la un metru în aer. Însă Anne se repezea spre ea cu mâinile întinse şi o expresie de ură crâncenă.
  - Lexie, ai grijă !