my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie îşi coborî bagheta, încă tensionată. Se apropie de corpul Annei şi depărtă cu piciorul bagheta de mâna ei. Aceasta căzu sub unul dintre containerele din apropiere şi viperina zâmbi slab, însă mulţumită. Cu toate astea, ştia că Anne nu avea să stea aşa prea mult timp. Trebuiau să fugă din nou, altfel nu prea reuşeau să iasă din asta. Dar Lexie se săturase atât de tare de fugit ! Se simţea obosită şi ameţită şi acum senzaţia de greaţă care puse stăpânire pe ea în bar reveni la o intensitate mai mare.
  Viperina se întoarse spre Jack, ai căui ochi aveau o mică strălucire. Acea strălucire îi dădea viperinei curaj şi încredere pentru că ştia că băiatul avea un plan.
  Îi ascultă vorbele, apoi privi cele două mături apropiindu-se prin aer de ei. Lexie nu se pricepea la zbor, însă putea să se ţină pe mătură. Spera că nu va deveni ceva mai mult şi că drumul spre castel va fii uşor, altfel nu ştia dacă avea să îi reziste.
  Urmă exemplul lui Jack şi se urcă pe mătură, însă cu o greutate mult mai mare. Îi era rău şi ameşeala îi afecta mişcările mai mult decât se aşteptase, toate adăugate nepriceperii ei totale.
  Tresări când îi auzi strigătul lui Jack, însă reacţionă destul de violent şi îşi aruncă mâinile şi picioarele în toate părţile, neştiind ce să facă. Bineînţeles că nu o ajutase cu nimic şi Anne avusese numai un unghi mult mai bun din care o prinse pe viperină şi o aruncă jos pe asfalt. Lexie, cu o ultimă sforţare, îşi aruncă bagheta spre Jack, nevrând să îi dea Annei vreo armă, apoi căzu în inconştienţă.