my dear, I don't give a damn

[Ian Richter]

• Jack prinse bagheta exact la timp, însă asta îl împiedică să o ajute şi pe Lexie. Fata căzuse pe asfalt şi, după ce se zbătu puţin rămase nemişcată. Anne se uita la ea cu satisfacţie nebună. Spera că era moartă. Sau că avea vreo contuzie.
  Femeia se întoarse repede spre Jack, însă nimeni nu mai era acolo.
  Anne se ridică brusc în picioare şi studie cu atenţie cerul. Nicio mătură. Încă.
  Se aplecă înapoi de-asupra fetei care-i furase iubitul şi o căută repede de baghetă.
  - Of, eşti total nefolositoare ! exclamă ea încet, când nu găsi nimic.
  Se uită prevăzătoare în jur, însă nu era nici urmă de Jack. Poate că nu o iubea chiar aşa de mult, dacă o lăsase singură, inconştientă, până la urmă. Acest gând o făcu să zâmbească.
  Jack îşi ţinu cu atenţie respiraţia în spatele zidului după care se ascunse. Anne nu părea să-i ştie locaţia. Bun, avea elementul surpriză !
  Ceea ce îl îngrozea era că Lexie nu scotea niciun zgomot. Spera din tot sufletul că nu păţise nimic. Îşi băgă repede şi silenţios bagheta pe care o căpătase de la Lexie în centura blugilor şi se înarmă hotărât cu propria lui baghetă.
  Apoi, ieşi la lumină.
  Lui Anne i se şterse zâmbetul de pe faţă. Arătă o figură dezamăgită.
  - Am crezut că ai fugit, se răsti ea.
  Jack nu răspunse nimic, numai o privi neclintit. Se scurseră câteva secunde bune, înainte ca el să-şi ridice brusc bagheta.
  Un jet de lumină roşie o lovi pe Anne în piept, iar ea căzu pe spate la câţiva metri mai încolo. Împietrită.
  Jack se repezi la Lexie şi o ridică cu un braţ pe unul dintre genunchi. Ce naiba trebuia să facă acum ? O pălmui uşor pe unul dintre obraji, însă se simţi stupid şi încetă. Se hotărî să o ducă la Castel.