ādfȳr

[Julieta D. Thibault]

• Il privi pe Hawk cum se ridica usor pe matura pana ajunse la nivelul ei si observa ca ii zambi superior, zambi si ea la fel insa apoi dadu din cap negativ. Ce era cu baietii din ziua de azi? Niciodata nu putuse sa inteleaga firea masculina si nu credea ca avea sa o inteleaga vreodata. Mai intai prin faptul ca se credeau superiori si ca voiau ca fetele sa faca tot ce vor ei, sa le faca treburile casnice(in cazul casatoriilor) sau chestii de genul inutile, care evident le puteau face si ei. In concluza, toti baietii pentru ea erau niste lenesi, poate existau exceptii insa erau rare.
  
  - Niciodata n-am putut sa inteleg baietii. Murmura ea cu voce tare abia apoi dandu-si seama ca asta trebuia sa fie in mintea ei si nu sa o zica cu voce tare, dar dadu absenta din umeri si continua sa priveasca in jur, auzi cateva bubuituri iar prima o dadu peste cap la propriu astfel incat ramase suspendata in aer, cu mainile pe bagheta si inima incepuse sa-i bata tare. Dintr-o miscare reveni la locul ei si zise:
  - Nu ma am cu bubuiturile, deci..referitor la vorbele tale eu zic de o intrecere. Spuse ea si ii facu semn sa porneasca, o lua in fatza luandu-si avant si fiind urmata de soimean.