my dear, I don't give a damn

[Lexie Stryder]

• Lexie îl susţinu pe Jack cât de bine putu până pe domeniile întunecate ale Hogwarts-ului. Catelul nu era luminat, ceea ce era un lucru bun dat fiind că viperina nu ar fii fost prea doritoare ca cineva să îi vadă pe ea şi Jack în halul în care erau. Ceea ce avea ea nevoie era o baie caldă şi câteva ore de somn. Greaţa şi durerea va trece de la sine.
  Se aşeză pe iarba netedă, pârlită de braţele toamnei care încercau de ceva timp să îmbrăţişeze domeniile. Lexie se lăsă să cadă pe spate şi oftă adânc, uşurată că Jack nu mai avea nevoie de susţinere. O dureau oasele şi muşchii braţelor cum nu o mai duruseră niciodată.
  Se încruntă la auzul cuvintelor lui. Nu voia să audă asta. Nu îi plăcea să ştie că viperinul avea ceva, orice pe conştiinţă sau că se simţea vinovat din cauza unor lucruri care nu avea nici cea mai mică legătură cu el.
  'Nu ai de ce să te scuzi,' răspunse pe un ton calm ; era prea obosită ca să se certe. 'A fost alegerea mea, la urma urmei.'

Edit By Raizen

Puncte
Viperini - 510
Topic Closed !