ādfȳr

[Colin Hawkeye Rovson]

• Ochii lui cercetau de zor, intorcandu-se mereu si mereu spre o noua directia. Vroia sa inteleaga de ce ajunsesera acolo, cum si care era rolul lor in toata povestea asta. Vroia sa stie sa opreasca afurisenia asta, chiar daca nu era inca ferm convins de desfasurarea unui razboi sau a unei glume proaste.
  Ridica o spranceana spre Julieta si se grabi sa o urmeze in pestera, cu urechile mereu atente la pasii lui Asctir. In mintea lui incepu o intreaga dezbatere pro si contra intratului in pestera. Da, era un loc sigur, dar daca se bloca cumva iesirea, atunci erau ca si morti. Da, era o pestera, deci era umeda, iar focul nu s-ar fi aprins, dar era suficient ca flacarile sa arda la intrare si sa impinga fumul inauntru. Din nou, erau ca si morti. Scoase un marait jos din gat, pe jumatate ofticat. Era surprinzator cum intreaga lui gandire pozitiva se intoarcea impotriva lui cu ironii.
  Isi scoase bagheta si se grabi sa murmure un 'Lumos'. Doar ca nu se intampla nimic. Hawkeye repeta figura si ajunse sa-si scuture bagheta.
  " Nu avem magie externa aici, tinere..." sopti barbatul. Soimeanul il privi o clipa, mijindu-si ochii suspicios. Dar se dadu batut.
  " Ha!" izbucni el la vorbele Cercetasei. " Mai, fata, mai, sa stii ca m-am mai dospit de ultima oara. Eu zic ca nu putem decat sa ne intoarcem sau sa mergem inainte."
  Se intoarse pe calcaie si se apuca sa caute materiale pentru a incropi o torta.