ādfȳr

[Julieta D. Thibault]

• - Sa merg acasa? Intotdeauna! Spuse ea entuziasmata, poate era mult mai bucuroasa decat Lola cand o vazuse pe mama ei caci ii era dor de casa, voia sa stea in patul ei de la conac si sa doarma, atat. Putea sa spuna ca adora somnul, ii era cel mai bun prieten la ora actuala. Mereu preferase sa citeasca si sa doarma, decat sa mearga la petreceri sofisticate sau chestii de genul. Isi umezi din nou buzele simtind un aer rece cum ii navalea tot corpul, isi stranse vesta aia mai bine in jurul corpului si simti o durere surda la genunchi.
  
  Continua sa mearga fara sa scoata un sunet, simtind doar durere in genunchi insa rasufla si inspira astfel incat nici sa nu lesine acolo jos dar nici sa pateasca ceva mai rau sau sa-i alarmeze pe toti. Insa brusc simti o ameteala si totul ii se facu negru in fatza ochilor cazand jos. Nu mai auzi, simti sau sa poata vorbi ceva, doar auzea defapt in jurul ei voci care se agitau si voia sa spuna ceva insa nu putea. Nu stiuse pana acum sentimentul acela cand vrei sa spui ceva insa nu poti, ceva dinauntrul tau nu te lasa. Ca o bariera sau un zid de piatra."Haide Julieta!" Auzi o voce vag..insa nimic.