ādfȳr

[Julieta D. Thibault]

• Nu simtea nimic, dar nici de auzit. Adele se uita la batrana care se tot invartea in jurul Julietei si care nu spunea nimic, nici macar sa-l linisteasca pe soimean. Se aseza pe un scaun asteptand sa vada ce zice batrana si sari ca arsa cand spuse sa adune ierburile acelea, una dintre ele fiind destul de rare.
  - Dar unde vom gasi Iarba-Lupului? E greu de gasit si e rara.
  - Iarba-Lupului se gaseste la marginile padurii infinite, e rosie cu cateva pete negre pe ea. Grabiti-va altfel nu stiu cat mai rezista Julieta. Murmura batrana destul de tensionata si ea. Adele dadu afirmativ din cap si il trase pe Colin dupa ea, se intoarse spre el, spunand:
  - Eu caut Iarba-Lupului si tu Coada-de-Ciorcarlie, ne vedem aici intr-o ora. Era mult si dupa parerea ei insa trebuiau sa aiba timp sa gaseasca iarba aceea si la fel si coada de ciocarlie. Ii zambi lui Colin si porni numaidecat.
  Batrana se tot plimba pe langa cercetasa spunand " Julieta, draguta, ma auzi?, insa cercetasa o putea auzi dar doar telepatic. Batrana paru surprinsa de faptul ca Julieta ii putuse raspunde telepatic insa se pierdu imediat in inconstienta.
  - Sper sa se grabeasca copii astia, trebuie sa te repunem pe picioare.