turn the page

[Evan F. Lovel]

• Evan continuă să o privească pe fată care părea adâncită în propriile gânduri, stare care nu era chiar necunoscută pentru el însuşi. Avea obiceiul de a trece de la un gând la altul gradual, iar asta necesita mult timp şi energie mintală, aşadar la sfârţitul zilei mintea lui era aproape epuizată de atâtea gânduri care se învârtise în ea.
  Băiatul ridică din umeri.
  - Eu am optsprezece, spuse el, cu un mic zâmbet. Dar nu e mare diferenţa. Trei ani încep să conteze tot mai puţin, însă la urmă vor fii mai preşioşi decât la început.
  Evan pbservase acea ciudăţenie în viaţa unui om, fie el vrăjitor sau nu. În tinereţe, şi mai ales în adolescenţă, anii contează extrem de mult. Asta pentru că atunci, fiecare persoană se dezvoltă, moral sau fizic, foarte repede. Cu timpul, devin adulţi şi nu mai contează atât de mult pentru că au caracterul format şi şi.au căpătat fizicul pe care, în mod firesc, îl vor avea aproape tot restul vieţii. La bătrâneţe însă, fiecare an părea un dar, iar diferenţa de trei ani dintre doi bătrâni pare extrem de mare.
  - Eu sunt Evan, spuse iperinul, întinzându-i mâna fetei.