Beauty and the beast

[Effy K. Dietrich]

• Mai stătu câteva momente adâncită în propriile gânduri, căutând ceva, orice ar fi putut avea o legătură cu cel din faţa sa. Renunţă însă la scurt timp la idee, pentru că era prea distrasă în acea zi pentru a da un rezultat şi pentru că , din câte se părea nu se mai întâlniseră înainte. Probabil era ea paranoică. Nu ar fi surprins-o ce-i drept să fie această variantă, paranoia era unul din marele ei defecte, pe care reuşea totuşi să îl ţină în frâu în majoritatea timpului.
  
  "Sunt Effy." Se prezentă , strângându-i pentru a doua oară mâna. Zâmbi politicoasă, deşi nu rosti tradiţionalul 'încântat să te cunosc', pentru că nu îi plăcea să spună lucruri în care nu credea cu adevărat. Fraze de genul ajungeau să fie rostite de ea, abia după ce era sigură de ele. Ciudat, dar eficient pentru ea.
  
  "Sincer, nu mă aşteptam să mai fie cineva aici. De obicei pădurea e pustie, şi tocmai de aceea vin." Rosti calmă, aranjându-şi gulerul uşor şifonat. "Plus, nu este chiar aşa târziu." Rosti , surâzând larg. "Singur la ora asta în pădure?" Îi repetă întrebarea, exact ca un copil.