Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

1 2 3 4 5 Next »

/ Save me from your beauty

Jimmy and Irine

Asta chiar era dragut, nu reusise bine sa se acomodeze in oras ca avea si probleme. Nu ca s-ar fi plins de asta, doar ca nu era corect, de ce dintre toti noi ventii el trebuia sa se rataceasca prin paduri. De fapt nu se ratacise, dar nici nu planificase o excursie aici, la ora unsprezece noaptea. Totul ar fi fost minunat, doar ca era un ger de crapau pietrele, iar vintul nu contenea sa bata si ii infoia parul, zapada batea rece drept in fata si nici nu avea idee in ce parte sa o apuce. Vijelia nu era tocmai cel mai placut capriciu al vremii, mai ales ca nu se vedeau prea multe. Nici o data nu fusese atit de neajutorat. Incheiase geaca si se simti mult mai bine.

Habar nu avusese cum a ajuns in padure nu efectuase disparitia sau ceva de genul, doar il atinsese pe un baiat cind iesi din metroul Incuiatilor, apoi se gasise intins pe jos si nevoit sa se culeaga pe de stratul de nea. Se ridicase zapada la citiva metri in aer, parca era vie sub stapinirea vintului. Se onduia usor pe aripile gerului, desena diferite uzoare de iarma in aer. Se uita ca vrajit la acela tablou, si intinse mina parca sa-l atinga, sa simta cum zapada deseneaza pe mina sa, dar brusc totul se opri. Zapada cazuse inerta la pamint dupa si vintul parca disparuse. Era imposibil ca astea sa se intimple, se prevedea ca o sa fie asa mult timp, dar natura schimbase planurile mult prea repede si nenatural. Poate ca acea frumusete nu era demna de ochii simplisti si privirea superficiala a unui simplu muritor sau el era cauza acesuit dezechilibru. Nu auzise de schimbarea vremii cu o singura intindere da mina, asa ca prefera sa creada in minuni.

Isi scutura gulerul si pantalonii dupa care se uita in jur. Pustiu, era si de asteptat, nici o urma inafara de ale lui abia vizibile, nici un sunet, doar trosnetul crengilor sub greutatea fulgilor asezati pe ele si un urlet de lup in departare, urlet abia sesizabil, dar persistent. Nu era luna, dar zapada facea o atmosfera mai luminoasa si parca aerul avea culoare singerie. Un urlet de durere, disperare si regrete, dar plin de forta.

Nici ea nu mai stia pe unde era. Se jucase putin si uite unde ajunsese. Doamne cateodata chiar era un adevarat copil care intra in belele iar dupa lumea trebui sa o ajute sau chiar sa se ajute singura pentru ca nu toata lumea statea dupa ea. Un mic oftat ii iesii printre buze in timp ce continua sa se uite prin acea padure si sa se plimbe prin ea pana cand putea ajunge intr-un loc cu civilizatie daca se poate spune. Era foarte frig afara iar in urmatoarea secunda Irine incepu sa se planga ca un copil mic. Oare unde erau ceilalti din Ochi de Soimi cand aveai nevoie de ei?

Nu mai stia ce putea face asa ca a inceput sa se duca in fata pana cand simtii prezenta cuiva. Nu isi putea imagina pe nimeni stand in aceasta padure dar oricum pentru a fi preventiva isi scoase bagheta din cizma pentru ca ciudat dar acolo o mai tinea din cand in cand si continua sa mearga spre sursa de energie pe care o simtea. I se parea ciudat sa fie cineva pe aici dar avand in vedere ca ea a ajuns pe acolo,cu siguranta mai se gasea cineva sa fie ca si ea putin cam neindemanatica. Privirea i se oprii asupra unui corp de baiat dar totusi continua sa mearga.

A tras aer in piept si era gata sa inceapa sa se aprorprie mai mult dar s-a gandit ca mai bine zice ceva catre baiat.
-Hey....esti bine? Adica....ce cauti aici?,intreba ea zambind slab la baiatul din fata sa
Era ciudat ca cineva ca sa isi permita sa intrebe acest baiat ce caute aici. Pana la urma nici ea nu stia prea bine ce este de capul ei in acest moment...cateodata chiar era neindemanatica in adevaratul sens al cuvantului.

Liniste, inertitate, urlet in noapte, forta, putere, durere si frica, dar el ar fi mers inainte, printre fulgii ce coboara. Raceala face prigoana,durere la nesfirsit, nu gasea raspuns la nimic. Si voacea senina apare ca o alinare lasata-n uitare. Ar fi fost foarte ciudat sa fie cineva acolo, mai ales o fata. Si totusi se intoarse. Spera doar sa nu fie plodul unei inchipuiri despre salvare, sa nu fie vreun inger ce-l viziteaza dupa ce cazuse mort in ceata ce coboara. Simtea ca era viu, si totusi nu era sigur. Daca teoria era corecta si noi ne simtim dupa moarte neschimbati, noi stam acolo in locurile acelea, dar nu ne dema seama daca suntem vii sau morti. Nu-i era frica, doar ca haosul din cap se intetise.

Se uita la ea. Si era frumoasa semeni unui inger in visare, mica si foarte plapinda, chiar fragila, de frica stapinita toate si gingasie nemasurata. Incepusera sa cada fulgi mari de zapada linistiti. Doar se gindi ca i-ar asta bine cu zapada in par. Facu doi pasi catre ea si se opri. Tu pe mine ma intrebi ce caut aici? Domnisoara, oare nu ar fi trebuit sa fiti acasa, mama probabil isi face griji. Nu realizase nimic din ce spusese, dar stia ca folosise obisnuita ironie. Dadu din cap si lasa afara gindurile stupide. Trebuia sa gindeasca lucid. Sa afla acolo in mijlocul unei paduri, cu o bombonica linghetata in fata, si un lup ce urla in departare, cu gerul nemilos si noaptea in toi. Minunat!

Chipul sau o facuse sa zambeasca larg iar fulgii de nea ce se prindeau in parul sau brunet il facea sa para ca un inger care a picat din cer. Pacat ca acest vis nu a tinut asa mult precum am crezut si baiatul incepuse sa fie rau cu mine sau mai bine spus mai ironic decat as fi putut eu vreodata sa cred sau sa ma astept de la o persoana. Un oftat isi iesii printre buze,din cauza vorbelo baiatului. Nu mai puteam intelege nimic din aceasta chestie. Pana la urma erau amandoi pierduti si poate se puteau ajuta unul de altul si sa gaseasca iesire.
-Poate ca putem ajuta unul pe altul si sa nu fim atat de ironic. Imi pare rau sa iti spun dar nu am vazut-o pe mama de ceva timp mai bine spus nu prea mai stau cu mama. Fratele meu e cel cu care stau si oricum nu prea mai dau pe acasa daca chiar este atat de important acest lucru pentru tine,spuse ea zambind cam fals

Ironia pe care vorbea baiatul o facu pe Irine sa se strambe usor iar in umatoarea secunda ofta si isi baga la locul sau bagheta. Continua sa se uite la el,asteptand parca un raspuns mai dragut decat cel mai devreme dar nu cred ca puteam avea mai mult noroc. Ninsoarea continua sa se lase peste noi din ce in ce mai repede si in cantitati din ce in ce mai mari dar nu avea nimic impotriva. Tot ce isi dorea Irinee este sa gaseasca drumul inapoi spre scoala si sa se poata duce in camera, la caldurica departe de acest loc oribil.

Facu ochii mari la auzul acelor comentarii. Inca nimeni nu i-o intoarse atit de frumos si de rece. Isi freca ochii care incepeau sa-l arda. Bine, iarta-ma nu ma simt prea in apele mele. Arsura trecuse la fel de repede precum aparuse. Nu era prima data cind i se intimpla asta, deja era obisnuit cu ciudateniile organismului sau. Se uita la ea si observa obrajii rosii si miinile aproape vinete. Mai facu citiva pasi, ii luase minutele micic si le viri in minecele de la geaca lui. Esti inghetata bocna. Poate ca avea sa para ciudat aimagine lor, doi necunoscuti stau in mijlocul padurii, in toiul noptii si el ii incalzea cid de cit miinile, in timp ce ale lui stateau in bataia gerului. Jimmy. Ii zimbi prieteneste, si incerca sa se gindeasca cum sa ajunga la civilizatie. Nu avea prea mare placere de a sta acolo. Era destul de ciudata situatia, chiar nu se gindise ca poate sa dea d eo fata la ora aceea prin padure, mai ales e o eleve de la Hogwarts, dar lumea nu-i fara surprize.

Ochii ei se duseera peste cap din cauza reactiei baiatului dar nu a mai zic nimic.Cand isi ceru scuze ochii i se marira in timp ce s-a strambat usor din cauza acestui lucru. Eram cam ciudat sa fii atat de acru iar dupa sa iti ceri scuze pentru prostia pe care ai facut-o dar nu mai aveam ce sa zic. Pana la urma si-a cerut scuze si asta conta, baiatului nu putea fi chiar atat de rau precum parea deci mai putea sa ii dea sansa.Cand se apropria de ea si o prinse de maini, bagandu-le in geaca sa, obrajii prinsera o culoare rosiatica din cauza gestului. Era atat de dragut din partea lui incat nu ii venea sa creada ca este tipul rece si ironic de mai devreme. Privirea ei se dusera asupra baiatului si ii zambi dulce.
- Dar daca tu ma incalzesti pe tine, o sa ingheti. Nu trebuie sa faci asta pentru mine. Eu sunt Irine iar tu cu mine ar trebui sa cautam iesirea ,spuse ea chicotind dragur
Poate ca putea folosii o vraja pentru a gasii drumul bun era perfect si asa vom ajunge si noi la caldurica.

Nu prea era de acord cu fata. El era obligat sa o faca, petruca avusese o asemnea educatie de la parintii sai mult prea culti. Fireste ca era o natura rebela si mai initii isi arata cornitele de demon apoi aripioarele de ingeras. Desi nu era in firea lui sa isi ceara scuze, crezind ca este cel mai injositor lucru, o facu fara ca sa-si dea seama de asta. Ii provocase putina mila bombonica inghetata si vroise sa apere macar de aceasta data o fiinta mult mai slaba decit dinsul. Inchise ochii si isi imagina cum ar fi fost daca nu se pierdea dea binelea. Credema am incercat de sute de ori asemenea vraji, nu merge nimic. Nu prea o ducea bine cu orinetatia in satiu, nu se impacase nici o data cu busola si chiar nu avea vreo idee. Stia ca la nord-est la marginea padurii se afla Hogsmeage, dar unde era nord-estul acela? Ii dadu drumul si se indrapta sprea cela mai apropiat copac, la doia pasi de Irine. Acesta avea putin muschi de o parte. Acolo era nordul, sudul in spate, estul la dreapta si vestul la stinga, sau era invers, vestul la dreapta si estul la stinga.

Se incurcase considerabil. Estul e la dreapta sau la stinga? Stau cu fata la nord. Isi duse mina printre fulgii ce s-au asezat in parui lui facindu-se sa se topeasca. Daca nu gasea ceva atunci ar fi trebuit sa dorama cu ea in padure, si nu era cea mai placuta noapte cu o fata din viata lui.

Continua sa stea langa baiat pentru ca o incalzea la maini si i se parea chiar foarte dragut din partea sa. Iubea acest lucru, sa fie langa oameni draguti si simpatici asa cum este si baiatul in acest moment. Se pare ca nu mergeau vrajile asa ca fata incepu sa fie cam agitata. Cand Jimmy pleca de langa ea, aceasta isi puse mainile in cap. Nu ii venea sa creada asa ceva, inca nu isi dadeau seama pe unde naiba sa o i-a si erau cam prinsi in padurea aceea nebuna. Un oftat ii iesii printre buze iar dupa merse mai in fata, gandindu-se la ceea ce zicea baiatul. In acest timp, piciorul i se prinse de o creanga s aceasta cazu dar putin.
-Ehhh hai sa mergem pe undeva. Am cazut in partea asta,mergem dupa cazatura mea? Stii ar putea fi un lucru bun. Adica nici nu stiu cum sa iti raspund la intrebare. Ti-a raspuns cineva. Eu vreau undeva la caldura si as merge oriunde numai pentru a ajunse. Stii ca se spune ca nu vei gasii niciodata ceva ce cauti cu cea mai mare dorinta, spuse ea chicotind incet.
Se uita la baiat si il prinse de mana incepand sa mearga spre o directie careia ii placea ei. Asta dorea asta si pana la urma daca nu era bine, ne puteam intoarce imediat.

Se uita la ea ca la o ciudatenie, desi nu o considera asa. Avea ceva deosebit fetita asta, poate ca neindeminarea cu care o inzestrase natura o facea atit de draguta si nevinovata. Se uita la ea si nu intelegea cum natura putuse sa creeze o asemenea fiinta departe de idealurile sale, dar cind se uita la ea o simtea foarte aproape. Si era absurd o cunostea de 10 minute, dar i se parea ca o intilnise cu ani in urma, atit de jucausa si nebuna, alintata si copilaroasa. O apucase de incheieturi si o ridicase in sus, era atit de usurica, ii scuturase haina de zapada. Daca zici tu hai acolo, poate daca o sa mergem vom avea mai mult succes. Iar daca se va intimpla ceva o sa te apar eu. Scuturase din cap cind auzise ce gindea capul lui. El sa apere o alintatura? Da era in stare de orice in acel moment, sa-i indeplinesca orice dorinta.

Stop! Ceva nu e in regula, numai sa nu-mi ies din minti iar. Chiar ceva era in neregula cu ea, inca nimeni nu l-a facut sa fie atit de ametit. Isi pastra expresia fetei dura, da nu stia cit avea sa o mai tina, fata asta parca sapa un tunel spre sentimentele cele mai gingase ascunse in adincul suletului lasindu-le sa iasa la iveala. Incerca sa nu se uite la ea, sa uite de prezenta ei, dar ii auzea pasii prin zapada si oftatul ei dulce. Incepuse sa-l doar capul, pe el nici o data nu-l durea capul, daca in prealabil nu bause ceva foarte spirtos si foarte mult.

Fata incepu sa zambeasca larg, parca fiind mandra de ea insasi. Iubea acest lucru. Incepuse sa isi duca un deget in fata ca si cum ar coordona o armata intreaga. Se uita in fata cu atentie si merse, merse, merse si iar mersee. Poate ca era chiar foarte ciudat sa mergi de nebun si sa nu dai peste nimic. Pe fata deja o lua ingrijorarea. Tocmai ea care era foarte increzatoare in sine si optimista? Da, chiar ea.
- Sper ca nu am gresit. Doamne...stanga? Dreapta? Fata? Spate? Wow... ce a fost in capul meu? Pe unde sa o iau. Imi pare rau, spuse aceasta bosuflandu-se putin
Isi umfla usor obrajii si mana se duse automat pana la par, cu care incepu sa se joace. Daca nu va merge in continuare, avea sa faca o noapte extrem de frumoasa prin padure, alaturi de baiat. Nu era chiar dormitul la o prietena precum isi imagina dar nu avea ce face. Continua sa mearga chiar daca nu stia pe unde. Nici nu avea o busola si cine naiba s-ar fi gandit ca Irine este asa de neindemanatica incat sa ajunga intr-o padure. Pana la urma ajunse la o potecuta, care deabia se vedea.
- Este un inceput potecuta asta. Mergem dupa ea si poate ajungem undeva in cate vom putea macar sa dormim. Nu e ceva chia foarte frumos in padure. Te fura animalele cand dormi, spuse ea incepand sa chicoteasca
Ce copil putea sa fie si Irine cateodata dar ii placea asta pentru ca unora li se parea chiar adorabila.