Small talk, big times.

[Will O'Shea]

• Lilith privi micuţul spectacol de copil răsfăţat şi pufni. Raphael era un bun actor şi avea o ironie acră, care începea să fie uşor enervantă.
  Lily îşi adânci mâinile în buzunar, pusă în încurcătură de cuvintele lui. Simţea un sentiment ciudat în piept şi nu ştia dacă să îl ia ca un semn bun sau rău. Fata nu avea pic de experienţă cu sentimentele şi în general, ori făcea mare lucru din ele, ori încerca prea tare să le descifreze, până ce ajungea să fie complet pierdută, confuză şi vulnerabilă.
  Acum nici măcar nu ştia care dintre cele două variante 'acţionau' asupra minţii ei. Părea că ambele deodată şi cuvintele lui Raphael trezeau nişte impulsuri ciudate în ea şi o jenă pe care nu o mai simţise de multă vreme.
  - Pentru că toată noaptea asta nu am reuşit să aflu când glumeşti şi când eşti serios, când eşti ironic şi când blând sau când eşti sincer ori minţi, spuse viperina cu voce tare, privindu-l. Ai darul ăsta de a băga oamenii în încurcătură şi mă simt mult prea ... studiată.