turn the page

[Evan F. Lovel]

• Evan râse încet. Întrebarea pe care Astrid tocmai i-o pusese îi spusese mai multe despre ea decât ar fii făcut-o orice alt răspuns. Rămase pentru câteva secunde, privind-o cu o uşoară admiraţie în ochi pe viperină. Era incredibil de inteligentă şi sesibilă pentru vârsta ei.
  - Da, din obişnuinţă, spuse el, simţindu-se uşor jenat de mica lui greşeală. Nu era chiar o greşeală cât un semn al neîncrederii pe sine caracteristice lui Evan. Părea mereu în largul lui, mereu relaxat şi fără să îşi facă probleme, însă lucrurile astea nu veneau de la sine, ca la majoriatea oamenilor. Îi luase o copilărie întreagă să se abişnuiască cu faptul că nu toţi oamenii îl vor plăcea şi că unii sunt pur şi simplu răi. Aşa, comportamentul lui ascundea perfect ceea ce simţea, lucru care îl făcea să aibă o impresie mai bună despre el şi să se simtă ferit, mai puţin expus şi vulnerabil.
  - Hmm ... nu sunt chiar sigur, spuse el, ridicând din umeri. Cred că am vrut doar o noapte deosebită.
  Şi se pare că voi avea parte de ea.
  Se aştepta la discuţii lungi şi râsete de la acea seară şi de la acea fată.