turn the page

[Astrid Eir Osmund]

• Incepu sa zambeasca fara a-si mai putea controla muschii fetei. Se asemanau foarte tare, ei doi. Evan parea sa fie mai indraznet decat era ea, dar in preajma lui parea a se schimba cu totul. Era ceva magic legat de el, ceva ce o facea sa vorbeasca fara a gandi in avans, ceva ce o impiedica din a verifica ceasul argintiu ce-l purta la mana stanga, ceva ce ii planta in suflet dorinta de a nu sfarsi acea noapte nicicand.
  
  'Ma simt bine alaturi de tine. Ma simt libera' spuse acele cuvinte fara a se putea controla.
  Habar n-avea ce era in mintea ei insa se simtea bine ca-i marturisise acel adevar.
  
  'Imi pare rau. Nu stiu de ce am spus asta' zise razand si isi lovi fruntea cu palma micuta a mainii stangi.
  Adevarul era insa ca nu-i parea rau. Voia sa se deschida in fata lui, sa-l lase sa o cunpasca cu adevarat. Stia ca astfel avea sa fie ranita insa nu-i pasa. Incepuse sa tina la acest strain mai mult decat tinuse vreodata la un prieten sau la o ruda - desigur, isi putea numara prietenii pe degete si singura ruda pe care o cunostea era mama sa. Nu-l cunostea decat de vreo ora, dar se simtea mai apropiata de el decat se simtise vreodata de altcineva.