bittersweet

[Klaus Lovel]

• Se feri rapid de pumnul unui dintre barbati si ajunse in dreptul fetelor cat mai repede. Isi indrepta privirea catre Lexie care se pare ca era ranita, de ce oare era sigur ca nu avea sa scape fara sa fie raniti macar unul..tot timpul ii se intampla asa, daca nu era el era altcineva. Iar aici ar fi preferat sa fie el, era sigur ca ar fi rezistat mult mai mult ca ele caci rezistase..la ranile acelea cand o intalnise pe Nina si fugisera in padure, se catarasera, se straduise sa nu cada intr-o prapastie si intr-un final sa reziste dezinfectantului care il detesta. Dar isi lasa gandurile de o parte si o lua inainte incercand sa gaseasca drumul spre pivnita, mai fusese o singura data acolo...si nu fusesera momente bune.
  
  Observa ca Lexie nu mergea prea bine, nici nu aveai cum sa mergi daca erai ranit, si doar cu o zgarietura la picior. Dar aceasta zgarietura nu era mica, era destul de mare, dar nu foarte adanca, putea fi rezolvata. Se intoarse spre Lexie, zicand:
  -Nu am alta optiune, in curand nu vei mai putea merge asa ca.. Spuse el zambind larg catre ea si o lua in brate, punandu-i o mana dupa gatul lui cobora scarile uitandu-se si dupa Ada in spatele lui facandu-i semn sa se grabeasca..coborara scarile rapid si o luara la dreapta, apoi intrara intr-o camera frumos amenajata, vopsita cu pereti albastri..dar era destul de modesta. O aseza pe Lexie pe un scaun si se uita la rana ei care devenise destul de urata:
  - Sa speram ca o putem rezolva..Voi doua stati aici, ma duc..pana sus si revin repede. Sa nu cumva sa plecati!Spuse el si iesi din camera urcand inapoi scarile.