trying to know somebody never met

[Evan F. Lovel]

• ooc: me and Klaus.
  
  bic:
  Evan îşi suflecă mânecile neglijent. Privea suprafaţa murdară a geamului, cu o ceaşcă de ceai în mână. Cafeneaua în care intrase era aproximativ goală. Probabil pentru că afară era un viscol puternic şi majoritatea oamenilor ar prefera să rămână în casă, să stea la căldură cu familia lor.
  Scăpă un mic oftat la gândul că nu putea să stea la Hogwarts în acel weekend, însă se simţea destul de bine prin Little Hangleton. Nu avea nicio legătură cu istoria locului şi cu faptul că aici se născuse Lordul Întunecat şi chestii. Sincer, nici nu se gândise până atunci la asta.
  Nu îi plăcuse niciodată istoria şi nici nu voia să se lege de ea atunci când se afla într-un loc. Mai uşor se gândea la viitor. Îi venea mai mult să se întrebe ce se va întâmpla în viitor, cine va păşi pe urmele lui.
  Evan privi zăpada cum se aşează pe pământul îngheţat.
  Se plictisea, ca să fie sincer. Trebuise să vină în Little Hangleton pentru a-l ajuta pe tatăl lui, care îl trimisese să discute cu unul dintre angajaţii săi. Ei bine, acel angajat se pare că dispăruse de noaptea trecută. Evan bănuia că îl trădase pe tatăl lui şi acum fugise ca să scape basma curată.
  Mă rog, nu prea îl interesa lucrurile astea. Se hotărâse să aştepte în Little Hangleton până următoarea seară, şi, dacă nu dă de el, să plece. Îi trimisese deja o scrisoare tatălui său în care îl puse la curent.
  Tresări uşor, şiturl gândurilor rupându-se când uşa cafenelei se deschise cu un clinchet de clopoţel.