bittersweet

[Ada McNair]

Ada se uita cu jind dupa baiatul a carui spate disparuse prin lumina puternica de dupa usa. Isi dorea mult sa se intoarca dar trebuia sa se obisnuiasca oricum cu ideea ca dupa ce va pleca de aici, nu-l va mai vedea probabil vreodata.
"Te doare?" intreba Ada pipaind cu degetele rana, incercand sa scoata cele cateva cioburi ramase.

Lexie facu o grimasa de durere dar se chinui in acelasi timp sa zambeasca. Era clar...o durea destul de tare. "Nu-i nimic! Am s-o rezolv eu..." Ada scose din geanta ei niste tifon, o sticluta de apa si cativa plasturi.
"As avea nevoie de niste alcool...spirt sau...whisky ar merge. Sper sa se gandeasca Klaus la asta" Klaus...ce nume frumos! Cum ar fi sa o cheme pe ea Ada Lovel? Oh...vise! Dar nu! Trebuia sa se gandeasca la fata care statea in fata ei suferind. Daca vroia sa se faca un doctor, nu putea sa implice sentimentele personale in activitatea ei zilnica. Altfel, nu ar putea deveni ceea ce si-a dorit de o viata.

Ada rasuci rapid capacul sticlutei de apa si o turna apoi siroaie, indepartand sangele care acum era inchegat. Nu rezolva prea multe cu apa, dar pentru moment era buna din moment ce nu avea alt dezinfectant. Lua doi plasturi si ii lipi pe rana, iar cu o bucata lunga de tifon, reusi sa le prinda si sa ii stranga cu putere portiunea lezata pentru a nu mai simti durerea.
"E mai bine acum?" intreba Ada desi nu era prea sigura de ceea ce facuse. Avea nevoie neaparat de un dezinfectant mai puternic. Privi ingandurata spre usa, sperand ca din moment in moment sa apara Klaus. Chiar avea nevoie de el in momentul ala si de data asta nu pentru a-i face ochi dulci.