bittersweet

[Lexie Stryder]

• Lexie îl privi pe Klaus încruntată atunci când intră în încăpere. Deci el voia să le trimită pe ele acasă şi să rămână singur în toată încurcătura ? Viperina începu să se zbată să iasă din braţele lui până ce ajunse cu picioarele pe pământ. Putea să umble, nu avea nevoie să fie dusă în braţe. Şchiopătând puţin, ce-i drept, Lexie se postă între Klaus şi uşă.
  - Cine te-a făcut pe tine şef dintr-o dată ? întrebă ea, pe o voce blândă, dar serioasă şi hotărâtă. Văd clar că aici se petrece ceva mai mult decât ne laşi pe noi să observăm, însă nu ne poţi forţa să facem nimic din ce nu vrem.
  Viperina îi aruncă o privire cu subînţeles Adei. Ştia că ar fi fost de acord cu ea. Se vedea clar că nici ea nu voia să plece aşa şi să îl lase pe Klaus acolo, pradă monştrilor care îl torturau.
  - Mă simt onorată să primesc o asemenea atenţie şi grijă din partea ta, Klaus, însă eu mă bag, indiferent de ce e vorba. Putem ieşi de aici împreună şi nu mi-aş ierta-o niciodată dacă aş şti că te-am lăsat aici singur, indiferent dacă păţeşti ceva sau nu.
  Lexie vorbea serios. Nu era nicio glumă la mijloc. Nu avea d egând să îl lase singur, şi era hotărâtă să se lupte chiar şi cu el dacă asta ar fi însemnat să accepte faptul că toţi trei erau acum băgaţi în asta.
  - Acum, ai vrea să îmi aduci nişte alcool pentru a dezinfecta rana asta sau să mă duc eu singură să îl iau ?