bittersweet

[Lexie Stryder]

• Lexie îi privi pe amândoi cu un aer aproape şocat. Ce era în neregulă cu ei ? Klaus se transformase într-un nesimţit şi Ada părea că încerca să îşi ascundă orgoliul rănit. Viperina nu se simţea, de asemenea, la locul ei în toată încurcătura aceea, însă se aştepta la o complet altă atitudine din partea lor.
  Îşi încleştă brusc maxilarul de durere când alcool pur îi fu turnat pe rana de pe picior, însă nu scoase niciun zgomot şi aşteptă cuminte ca piciorul să îi fie gata 'împachetat'.
  - Eu nu vă înţeleg, spuse ea, mai apoi, cu o privire uşor nedumerită. De ce începem să ne certăm fără motiv ? Klaus, poate că nu ar strica să mai scazi din tonul autoritar şi ironic pentru că noi vrem doar să te ajutăm aici şi chiar nu are rost să se ne purtăm urât unii cu alţii. Şi Ada, probabil ar fi o idee bună să nu ne plângem şi să terminăm odată cu asta pentru că ştiu prea bine că, la fel ca pe mine, te-ar mustra conştiinţa dacă ai pleca acum.
  Viperina îi privi pe amândoi rugătoare. Nu voia să se certe între ei şi nici ea cu ei. Aşa că stătu acolo pentru câteva minute, apoi deschise gura să vorbească din nou.
  - Acum, eu zic că ar trebui să urmăm planul lui Klaus,dacă sunteţi de acord.