Beauty and the beast

[Effy K. Dietrich]

• Effy zâmbi tâmp şi murmură un 'Mda, e frumos...' la remarca tânărului asupra numelui său. Nu că nu-i plăcea sau ceva de genul acesta, numai că se simţea ciudat să vorbească despre el ca şi când se născuse cu acest prenume. Cine mai ştia că părinţii săi o numiseră în urmă cu şaptesprezece ani Elizabeth, şi nu Eff? Mai nimeni. Dar era bine aşa, îi era mai uşor să treacă peste tot fără să i se amintească mereu de rădăcinile sale. Tatăl ei obişnuia să-i spune Effy, ca un alint ceva mai neobişnuit pentru numele ce-l primise, iar ea hotărâse că doreşte şi că este cel mai bine să o ia de la capăt cu acesta. Până în momentul de faţă găsise acea decizie una înţeleaptă.
  
  "Mulţumesc." Rosti Cercetaşa, luând o ţigară din pachetul lui Klaus, zâmbind politicos. O aprinse cu o atingere uşoară a baghetei , apoi o duse spre buzele-i îngheţate, inhalind fumul albicios. Simţi imediat căldura spefică învăluind-o şi calmând-o. O ţigară reuşea mereu să-i schimbe starea în bine.
  
  Aruncă o privire în jur, uşor distrată, dar încă prezentă.
  "Pădurea aceasta e atât de liniştită, atât de tăcută întotdeauna. Ai zice că e lipsită de viaţă, te face să te simţi în siguranţă." Murmură blondina, rezemându-se de trunchiul unui arbore. Ştia că toate acestea erau doar aparenţe, ştia poate mai bine decât oricine.

OOC: Scuze de întârzierea colosală( şcoală + lipsă de inspiraţie)