bittersweet

[Lexie Stryder]

• Lexie o luă în faţa Adei, însă fu în curând ajunsă de aceasta, care părea acum destul de hotărâtă să se revanşeze pentru dubiile de dinainte. Viperina preferă să nu îl privească pe Klaus omorând acel om, aşa că se concentră asupra încăperii. Trebuiau să se protejeze cumva. Blocarea uşii era o idee bună şi pe buzele lui Lexie se aşternu un zâmbet amuzat când îi auzi remarca Adei cu privire la baghetă. Dar aveau nevoie de ceva mai mult.
  Îşi scoase propria baghetă din buzunarul din spate al blugilor şi începu să şoptească farmece de protecţie.
  Trebuiau să fie în siguranţă cel puţin până când Klaus le-ar fi putut explica toate lucrurile ce aveau nevoie urgantă de explicaţii. Cum ar fi cine vrea să vină după el şi despre ce naiba vorbea omul care acum zăcea inconştient la capul scărilor.
  Lexie trase repede jaluzele şi în nu mai puţin de trei minute, vrăjile erau spuse şi scutul învelea încăperea. Viperina nu era cea mai pricepută în astfel de farmece, însă făcuse o treabă suficient de bună pentru a reuşi să se protejeze suficient de mult.
  - Bun, în primul rând trebuie să ne explici, altfel nu o să ştim cu ce avem de a face, spuse Lexie, ridicând din umeri, uşor confuză şi adresându-i-se lui Klaus. Se aşeză la dreapta Adei, care îşi folosea bagheta pentru a bloca uşa.