bittersweet

[Lexie Stryder]

• Lexie îi mulţumi lui Klaus şi se ridică în picioare. Băiatul ieşi afară din local şi viperina îşi reîndreptă atenţia asupra duşmanului. Era neînarmat.
  Pietrificus Totallus! rosti, iar bărbatul căzu lat pe jos fără să apuce să facă vreo mişcare.
  Viperina îl privi cu un fel de îngrijorare amestecată cu milă. Nu voia să îl omoare. Nu era de datoria ei şi ar fi fost o prostie să se bage în astfel de treburi. Dacă voia Klaus, bărbatul era acum imobilizat.
  Lexie se întoarse pe călcâie şi ieşi din local fără să privească înapoi.
  Era puţin răvăşită de toate lucurile care se întâmplaseră până acum, iar tăietura de la picior începea să se facă simţită.
  Viperina îşi puse mâna pe blugul îmbibat de sânge şi se încruntă. Era de aşteptat ca tifonul să nu ţină la atâta zbenguială şi câzâturi.
  Lexie se găsi în stradă. Fulgi de zăpadă cădeau uşor din cer, iar strada era acoperită de o plapumă imaculată.
  Viperina scană strada, în căutarea celor doi însoţitori ai săi.
  Nu îi recunoscu din prima. Poate pentru că se aştepta să vadă două siluete diferite şi nu două unite de un sărut.
  Lexie privi, pe jumătate surprinsă, pe jumătate jenată scena.
  'Ar trebui să vă luaţi o cameră,' glumi ea, apropiindu-se de ei. Ştia cât de jenată avea să se simtă Ada, însă nu o judeca în niciun fel. Aştepta doar să vadă reacţia lui Klaus.