Save me from your beauty

[Irine Wagner]

Chipul sau o facuse sa zambeasca larg iar fulgii de nea ce se prindeau in parul sau brunet il facea sa para ca un inger care a picat din cer. Pacat ca acest vis nu a tinut asa mult precum am crezut si baiatul incepuse sa fie rau cu mine sau mai bine spus mai ironic decat as fi putut eu vreodata sa cred sau sa ma astept de la o persoana. Un oftat isi iesii printre buze,din cauza vorbelo baiatului. Nu mai puteam intelege nimic din aceasta chestie. Pana la urma erau amandoi pierduti si poate se puteau ajuta unul de altul si sa gaseasca iesire.
-Poate ca putem ajuta unul pe altul si sa nu fim atat de ironic. Imi pare rau sa iti spun dar nu am vazut-o pe mama de ceva timp mai bine spus nu prea mai stau cu mama. Fratele meu e cel cu care stau si oricum nu prea mai dau pe acasa daca chiar este atat de important acest lucru pentru tine,spuse ea zambind cam fals

Ironia pe care vorbea baiatul o facu pe Irine sa se strambe usor iar in umatoarea secunda ofta si isi baga la locul sau bagheta. Continua sa se uite la el,asteptand parca un raspuns mai dragut decat cel mai devreme dar nu cred ca puteam avea mai mult noroc. Ninsoarea continua sa se lase peste noi din ce in ce mai repede si in cantitati din ce in ce mai mari dar nu avea nimic impotriva. Tot ce isi dorea Irinee este sa gaseasca drumul inapoi spre scoala si sa se poata duce in camera, la caldurica departe de acest loc oribil.