Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ Beauty and the beast

**Klaus Lovel** · 16 Nov 2012, 12:36

~ Private

Privi in sus la cerul car era innorat, seara se lasase destul de repede peste tinut. Vantul adia usor, insa se simtea racoarea lui cum iti acapareaza fiecare particica a corpului, sau cel putin asta simtea Klaus. Isi baga mainile in buzunare si scoase de acolo o tigara, o aprinse cu ajutorul baghetei si lua cateva guri apoi scoase fum colorat. Ii placeau acele tigari care scoteau fumul colorat, le facea sa para mai putin toxice decat erau. Se plimba agale prin padure, de unul singur.

Desigur ca il putea aduce pe Diablo cu el, insa renunta la idee imediat cand il vazu intins pe canapea si dormind bustean. Ar fi vrut si el sa aiba nopti asa linistite, insa prea multe probleme duceau la insomnii. Isi arunca tigara cat colo dupa ce o termina si o stinse, se intoarse brusc si se izbi de cineva. Observa ca darama persoana de care se lovise, insa nici nu se uita la ea. Ii intinse doar mana si spuse:
- Lasa-ma sa te ajut.

Deobicei nu era asa gentleman, insa daca era vina lui nici nu mai statuse pe ganduri sa nu ajute tanara care cazuse pe jos. Mostenise asta de la tatal lui care mereu il invatase sa se poarte cu doamnele si toate acele chestii de care ii se facea greata, insa se resemnase.

**Effy K. Dietrich** · (This post was last modified: 16 Nov 2012, 22:58 by Effy K. Dietrich.)

'And they say/She's in the Class A Team/Stuck in her daydream/Been this way since 18' Versurile nu o părăsiseră nici măcar o clipă în ziua aceea, iar atunci, în tăcerea pădurii ofilite păreau că răsună şi mai tare între pereţii minţii sale. Buzele sale se mişcau , însă sunetele întârziau să-şi facă apariţia. Cântecul exista doar în capul ei, numai ea îl putea auzi. Totuşi nu o deranja. Nu era ca în alte dăţi, când simţea că explodează din cauza zgomotului. Melodia aceea o liniştea, îi dădea senzaţia de siguranţă, stingea furtuna dinăuntrul său şi chiar dacă nu prea avea motive, purta pe chipul palid un zâmbet sincer.

Nu îi plăcuse niciodată genul acela de vreme. Nu era nici toamnă , nici iarnă. Era al naibii de frig şi totuşi nimic nu îngheţase, copacii erau majoritatea desfrunziţi, iar la fiecare pas auzea frunzele uscate trosnindu-i sub picioare. Era enervant. Se simţea ca într-un crepuscul, o lume amorţită, în care simţi, auzi, vezi, dar nu trăieşti cu adevărat. Era ciudat.
Totul se petrecu prea repede pentru a conştientiza ce se întâmplă, înainte să se trezească pe pământul îngheţat. Clipi de mai multe ori înainte de a-şi ridica privirea asupra celui care îi oferise ajutorul şi nu i-l acceptă imediat. Rămase o clipă pe gânduri, mai mult pentru a se desprinde de propriile preocupări şi a reveni la realitate. Aşeză o mână albă, micuţă şi rece în cea a străinului şi se lăsă ajutată să se ridice, înainte să-şi ascundă mâinile înapoi în buzunarele adânci ale pardesiului bej , ce îi ajungea până mai jos de şolduri. Murmură un 'mulţumesc' încet, apoi îl cercetă cu atenţie şi o uşoară curiozitate pe tânăr. Ochii albaştrii verzui se mijiră căutând ceva adânc în propria memorie.
"Ne cunoaştem?" Întrebă tânăra cu vocea-i melodioasă, înceată, în timp ce-şi dădu printr-o mişcare scurtă a capului şuviţele lungi de păr ce îi ajunseseră pe chip datorită vântului.

**Klaus Lovel** · 16 Nov 2012, 23:25

O studie mai indeaproape pe tanara care ii oferise ajutorul, era inalta, cu un pardesiu bej care ii venea pana mai jos de solduri, avea ochii albastrii, parul lung si o expresie a fetzei blanda si fina, exact ca de papusa. Un zambet ii se intampira pe fatza, insa dadu doar afirmativ din cap cand tanara murmura un "multumesc", desi era greu de crezut ca auzise acele cuvinte rostite atat de incet, de parca nici nu fusesera spuse.

Isi aranja hanoracul negru pe el care acum era in toate partile si isi arcui o spranceana cand tanara vorbi. Aha! Deci avea glas, doar ca probabil pentru inceput nu voise sa strice prima impresie despre ea in fatza unui strain. Tusi scurt ducandu-si mana la gura si apoi spuse:
-Nu cred. Klaus. Murmura el intinzand din nou mana pentru a face cunostiinta, de ce nu? In fond nu avea nimic de pierdut, dar probabil nici de castigat. Curand avea sa fie acasa probabil in patul lui mare si moale visand la "Cai verzi pe pereti".

- Singura la ora asta prin padure? Se trezi el zicand in cele din urma, curiozitatea nu era unul dintre punctele lui forte si nici nu avea sa fie, probabil.

**Effy K. Dietrich** · (This post was last modified: 17 Nov 2012, 00:04 by Effy K. Dietrich.)

Mai stătu câteva momente adâncită în propriile gânduri, căutând ceva, orice ar fi putut avea o legătură cu cel din faţa sa. Renunţă însă la scurt timp la idee, pentru că era prea distrasă în acea zi pentru a da un rezultat şi pentru că , din câte se părea nu se mai întâlniseră înainte. Probabil era ea paranoică. Nu ar fi surprins-o ce-i drept să fie această variantă, paranoia era unul din marele ei defecte, pe care reuşea totuşi să îl ţină în frâu în majoritatea timpului.

"Sunt Effy." Se prezentă , strângându-i pentru a doua oară mâna. Zâmbi politicoasă, deşi nu rosti tradiţionalul 'încântat să te cunosc', pentru că nu îi plăcea să spună lucruri în care nu credea cu adevărat. Fraze de genul ajungeau să fie rostite de ea, abia după ce era sigură de ele. Ciudat, dar eficient pentru ea.

"Sincer, nu mă aşteptam să mai fie cineva aici. De obicei pădurea e pustie, şi tocmai de aceea vin." Rosti calmă, aranjându-şi gulerul uşor şifonat. "Plus, nu este chiar aşa târziu." Rosti , surâzând larg. "Singur la ora asta în pădure?" Îi repetă întrebarea, exact ca un copil.

**Klaus Lovel** · 17 Nov 2012, 00:11

Isi arcui ambele sprancene, din nou avand un zambet larg pe fatza. Ce facea el la ora asta? Mai nimic, padurea mereu era un loc care il relaxa si prefera sa vina aici, sa stea singur si sa reflecteze la problemele lui. Mai bine singur decat intr-o companie proasta, cam asta era chestia dupa care se ghida. Isi sufleca manecile de la hanorac si se aseza pe un butuc de copac de acolo, dadu absent din umeri, spunand:

- Frumos nume, Effy. Spuse el in cele din urma accentuand numele ei, nu il mai auzise insa asta ii placea la el: ca era un nume rar si putea fi rostit foarte usor, nu trebuia sa-ti imbarligi limba ca sa-l pronunti. Da, doar eu si persoana mea. Padurea deobicei ma relaxeaza, e locul in care vin sa meditez sau cand vreau sa scap de griji pentru cateva ore. Dadu din nou absent din umeri, isi scoase o tigare din buzunar si o aprinse cu ajutorul baghetei, insa intinse si fetei pachetul, ii era indiferent daca avea sa ia sau nu.
- Vrei? Sau..nefumatoare?

**Effy K. Dietrich** · 20 Dec 2012, 23:42

Effy zâmbi tâmp şi murmură un 'Mda, e frumos...' la remarca tânărului asupra numelui său. Nu că nu-i plăcea sau ceva de genul acesta, numai că se simţea ciudat să vorbească despre el ca şi când se născuse cu acest prenume. Cine mai ştia că părinţii săi o numiseră în urmă cu şaptesprezece ani Elizabeth, şi nu Eff? Mai nimeni. Dar era bine aşa, îi era mai uşor să treacă peste tot fără să i se amintească mereu de rădăcinile sale. Tatăl ei obişnuia să-i spune Effy, ca un alint ceva mai neobişnuit pentru numele ce-l primise, iar ea hotărâse că doreşte şi că este cel mai bine să o ia de la capăt cu acesta. Până în momentul de faţă găsise acea decizie una înţeleaptă.

"Mulţumesc." Rosti Cercetaşa, luând o ţigară din pachetul lui Klaus, zâmbind politicos. O aprinse cu o atingere uşoară a baghetei , apoi o duse spre buzele-i îngheţate, inhalind fumul albicios. Simţi imediat căldura spefică învăluind-o şi calmând-o. O ţigară reuşea mereu să-i schimbe starea în bine.

Aruncă o privire în jur, uşor distrată, dar încă prezentă.
"Pădurea aceasta e atât de liniştită, atât de tăcută întotdeauna. Ai zice că e lipsită de viaţă, te face să te simţi în siguranţă." Murmură blondina, rezemându-se de trunchiul unui arbore. Ştia că toate acestea erau doar aparenţe, ştia poate mai bine decât oricine.

OOC: Scuze de întârzierea colosală( şcoală + lipsă de inspiraţie)

**Klaus Lovel** · 21 Dec 2012, 12:31

Ii oferi tigara tinerei, ramanand usor surprins de faptul ca vedea o fata fumand, in general toate veneau cu replica " Nu multumesc, nefumatoare", insa ce era rau daca incercai un fum? Dar se pare ca, dupa cum se gandise el Effy era diferita, ceea ce il facu sa aiba un zambet larg pe fata si in acelasi timp plin de entuziasm, dar isi ridica privirea catre tanara, spunand:
- Cred ca esti printre primele fete care i-au tigara, adica..mereu vin cu replica " nu multumesc, nefumatoare", insa..ce e rau sa incerci un fum? Un singur fum nu creeaza dependenta, cel putin nu la mine. Spuse el dand usor absent din umeri.

Isi ridica ambele sprancene cand auzi vorbele ei despre padure, sunau exact ca o poezie sumbra, insa in acelasi timp un cantec care te ducea cu gandurile departe, liniste, tacere, ceva ce el adora..mereu urase aglomeratia, de aceea conacul lui se afla undeva intr-o zona linistita.
-Ai dreptate, de aceea vin mereu sa ma relaxez aici, nu sunt fan..al aglomeratiei. Probabil niciodata nu fusese sau nu avea sa fie, never.

P.S: No problem > Happywide

< oricum a venit vacanta si am si eu mai mult timp de postat.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean 1 2 3 4 5 Next » //  / Beauty and the beast

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ Beauty and the beast