Save me from your beauty

[Jimmy B. Tenevi]

Se uita la ea ca la o ciudatenie, desi nu o considera asa. Avea ceva deosebit fetita asta, poate ca neindeminarea cu care o inzestrase natura o facea atit de draguta si nevinovata. Se uita la ea si nu intelegea cum natura putuse sa creeze o asemenea fiinta departe de idealurile sale, dar cind se uita la ea o simtea foarte aproape. Si era absurd o cunostea de 10 minute, dar i se parea ca o intilnise cu ani in urma, atit de jucausa si nebuna, alintata si copilaroasa. O apucase de incheieturi si o ridicase in sus, era atit de usurica, ii scuturase haina de zapada. Daca zici tu hai acolo, poate daca o sa mergem vom avea mai mult succes. Iar daca se va intimpla ceva o sa te apar eu. Scuturase din cap cind auzise ce gindea capul lui. El sa apere o alintatura? Da era in stare de orice in acel moment, sa-i indeplinesca orice dorinta.

Stop! Ceva nu e in regula, numai sa nu-mi ies din minti iar. Chiar ceva era in neregula cu ea, inca nimeni nu l-a facut sa fie atit de ametit. Isi pastra expresia fetei dura, da nu stia cit avea sa o mai tina, fata asta parca sapa un tunel spre sentimentele cele mai gingase ascunse in adincul suletului lasindu-le sa iasa la iveala. Incerca sa nu se uite la ea, sa uite de prezenta ei, dar ii auzea pasii prin zapada si oftatul ei dulce. Incepuse sa-l doar capul, pe el nici o data nu-l durea capul, daca in prealabil nu bause ceva foarte spirtos si foarte mult.