Up all night

[Colin Hawkeye Rovson]

• Lacul fusese intotdeauna un loc care ii imprima lui Hawkeye imaginea perfecta a linistii. Si in plus, se intamplasera atat de multe la lac. De cand venise la Hogwarts, reusise sa colectioneze un set minunat de amintiri deosebite. La lac invatase sa faca vraji de fos, la lac primise primul sut, la lac intalnise un suflet nemaipomenit si in lac stia ca zacea, metaforic spus, intregul sau destin. Atata timp cat era acolo, nu mai conta nimic altceva. Putea infrunta orice conditie vitrega. Si poate ca asta facea, zacand asezat pe zapada, in preferata lui pozitie turceasca, cu picioarele trase spre el, fara sa-i mai pese de zapada ce ii decorase parul. Privea in departare, spre apa ce parea sa inghita formele intunecoase ale muntilor. Se intreba ce se intampla dedesupt. Sub stratul mult prea fin de gheata. In lumea sirenelor si a calamarului urias... si a altor chestiute ciudate ce stateau sub apa.
  Observa silueta ce se misca la cateva zeci de metri de el, aproape de marginea lacului. O studie un minut, cautand sa vada daca era cineva cunoscut. In cea mai mare liniste, Hawkeye se ridica si pasi incet spre ea. Callie? Era aceea Callie? Zambi cand se apropie suficient incat sa-i auda cuvintele. Fata se intoarse, iar Hawkeye se grabi sa-i prinda bratul cand aceasta se dezechilibra.
  " Si daca picai, te scoteam sloi de gheata" zambi.