Save me from your beauty

[Irine Wagner]

Fata incepu sa zambeasca larg, parca fiind mandra de ea insasi. Iubea acest lucru. Incepuse sa isi duca un deget in fata ca si cum ar coordona o armata intreaga. Se uita in fata cu atentie si merse, merse, merse si iar mersee. Poate ca era chiar foarte ciudat sa mergi de nebun si sa nu dai peste nimic. Pe fata deja o lua ingrijorarea. Tocmai ea care era foarte increzatoare in sine si optimista? Da, chiar ea.
- Sper ca nu am gresit. Doamne...stanga? Dreapta? Fata? Spate? Wow... ce a fost in capul meu? Pe unde sa o iau. Imi pare rau, spuse aceasta bosuflandu-se putin
Isi umfla usor obrajii si mana se duse automat pana la par, cu care incepu sa se joace. Daca nu va merge in continuare, avea sa faca o noapte extrem de frumoasa prin padure, alaturi de baiat. Nu era chiar dormitul la o prietena precum isi imagina dar nu avea ce face. Continua sa mearga chiar daca nu stia pe unde. Nici nu avea o busola si cine naiba s-ar fi gandit ca Irine este asa de neindemanatica incat sa ajunga intr-o padure. Pana la urma ajunse la o potecuta, care deabia se vedea.
- Este un inceput potecuta asta. Mergem dupa ea si poate ajungem undeva in cate vom putea macar sa dormim. Nu e ceva chia foarte frumos in padure. Te fura animalele cand dormi, spuse ea incepand sa chicoteasca
Ce copil putea sa fie si Irine cateodata dar ii placea asta pentru ca unora li se parea chiar adorabila.