Up all night

[Melanie K. Gulden]

• Pentru Melanie, lacul va rămâne întotdeauna mai mult un ocean nemărginit, decât o amărâtă baltă puţin mai întinsă. În orice amintire de-a ei se întorcea, întotdeauna era lacul, acolo pe fundal, fie în micul spaţiu oferit de o fereastră, fie în toată splendoarea lui. Deşi trebuia într-adevăr să recunoască că iarna nu prea îi pria.
  Nu-i plăceau apele îngheţate. Îi aduceau sentimente de nesiguranţă, pe care ea le ura. Nu-i plăcea să ştie că era o mică şansă ca în următoarea secundă să se zbată să iasă la suprafaţă cu cuţite de gheaţă torturându-i corpul.
  
  Era ceva sinistru şi în această iarnă la lac, iar Melanie începea să se simtă cu adevărat incomfortabil. Vru să se întoarcă la castel, însă voci ce răsunau din faţă îi atraseră atenţia. Desigur, nu-i observase de copacul gros, dar acum se conturau perfect pe fundalul alb. Trei siluete negre erau pe marginea lacului, la o distanţă considerabilă de ea.
  
  Îşi cântări opţiunile: se putea duce înapoi, fără nimic câştigat, pur şi simplu să-şi găsească o carte de citit. Sau, putea să cerceteze ciudatata întrunire, să-şi facă probabil ceva cunoştinţe noi şi să rămână în nesiguranţa şi entitatea ciudată ce o constituia lacul.
  
  Curiozitatea îi împinse un picior înaintea celuilalt, singurul zgomot pe care Melanie îl auzea fiind frecarea fină dintre roba ei lungă şi zăpada. Când se apropie destul de tare, începu să-şi facă recunoaşterile.
  Acolo era Will. Pe el îl ştia sigur: Viperin brunet şi arătos, mereu cu propriile păreri şi cu un zâmbet pe buze.
  
  De restul, nu era sigură. Erau cumva familiari, însă nu li se adresase niciodată în viaţa ei. Băiatul era înalt şi slab, cu nişte urechi scoase în evidenţă, păr brunet şi o expresie inteligentă, dar care putea pune un zâmbet şi pe cea mai încruntată faţă.
  Fata ce-i stătea alături era o blondină slabă, cu ochii mari albaştri şi o faţă rotundă. Expresia ei inspira putere, contrastând cu trăsăturile inofensive.
  
  Când ajunse destul de aproape de ei, se adresă singurei persoane pe care o cunoştea.
  "Cum se face că oriunde mă duc, tot de tine dau?" îl întrebă ea pe Will cu un zâmbet.