Save me from your beauty

[Jimmy B. Tenevi]

El stia precis ca nu gresise atunci cind spusese ca este ciudata, ea nu ea doar ciudata, era nebuna de toata mina, exact ca si el. Un timpit fara margini. Il umfla risul si nici nu se abtinea de la el. Chiar daduse peste o nebuna in padure. O fi parind ea atit de nevinovata, dar totusi se temea pentru dinsul deja, cine stie ce-i mai venea ei prin cap. Se simtea ca la armata claunilor, cum ea tinea degetul inainte si mergea prin troiene. Asta eu un nou tip de pas militar? Sa stii ca nu l-am intilnit in anii studentiei si nici dupa ei. Era amuzanta nebuna si totusi nu regreta ca mersese dupa ea, cu asa nebuna te puteai duce si la capatul lumii fara ca sa observi. Mergea din urma ei si bufnea in ris cind se impiedica in propriei pasi si era nevoit sa o scoata de prin nemeti, nu avea sa o lase acolo sa receasca. Dupa ce mai cazuse o data o apucase de talie si o ridica in sus, mult prea sus. Se pare ca se grabise spre poteca si nu observase gramada mare de zapada. Gata, detka konfetca, iti ajunge, nu vreau sa raspund de sanatate ta, daca mai cazi o data te duc in spate, si nu glumesc, sau te las aici, asta chiar o spun serios. Realiza ca inca o tinea sus, era atit de usoara incit ar fi putut sa o tina asa mult si bine. Spera ca se fie mai cuminte, daca o pierdea nu avea sa fie de bine, pentru ea fireste.