Up all night

[Colin Hawkeye Rovson]

• Vedea bine, auzea bine, iar de simtit... Simtea si mai bine. Ramase un moment intins pe spate, cu mainile si picioarele raschirate ca o stea de mare, uitandu-se la ceea ce parea sa fie un tavan suspect format din gheata. Undeva in toate gandurile haotice ce i se perindau prin cap isi facu loc grija pentru apa care ar fi trebuit sa fie prezenta. Pana la urma, ultima oara cand era in acelasi loc cu Callie si 'apa' mai avusesera groaznic de putin pana la o moarte penibila, dar cat se poate de sigura.
  " Am avut zile si mai bune, dar sunt ok" raspunse intr-un tarziu, ridicandu-se in sezut.
  Se simtea ca un mos sclerozat, atins de toate bolile posibile ale batranetii. Apuca mana Soimaritei, inca nesigur pe propriile-i picioare. Desi se vazu nevoit sa-si focalizeze de doua ori privirea pe chipul ei, cauta in liniste orice urma de sange. Asta nu insemna intotdeauna ca se exclud hemoragiile interne.
  " Tu esti ok?" intreba.
  Se intoarse usor ca sa priveasca spre celalalt capat al toboganului. Nu vedea clar cine era, dar isi dadea seama ca era o capatana aplecata.
  " Aveti grija, marginea e alunecoasa" striga Hawk inapoi, simtindu-se ca un idiot pentru ca spusese evidentul. Si poate ca era indicat sa-l fi pronuntat mai devreme. Urmari intr-un calm absurd cum cei doi aluneca. O scanteiera de lumina ii atrase atentia, iar Hawk se apleca sa ia ceea ce parea a fi o bagheta inca atinsa. Se intoarse spre cei doi Viperini, cercetandu-i cu atentie. Fara sa mai zica ceva, ii inmana lui Lex bagheta si isi tinu mainile la inaintare pentru ea si Will.
  " Mel e inca sus?" intreba, oarecum ingrijorat sa se stie despartiti in doua. Mai ales cand de partea cealalta nu era decat o persoana.