bittersweet

[Ada McNair]

Culoare rozalie incepu sa reapara in obrajii fetei iar respiratia sa isi recapete ritmul normal.
"Multumesc..." zise Ada zambind la ideea ca Klaus iesi afara in ger doar pentru a se asigura ca ea se simte bine. Ar mai fi facut ceva sa-l castige pentru ea, dar renunta. Cel mai probabil baiatul avea deja o prietena sau ceva apropiat cu asta dupa modul in care reactionase la fiecare incercare a ei de a-i atrage atentia. Se dadu batuta, incercand sa se ridice din zapada ce deja ii intra prin haine, udandu-i genunchii. O observa pe Lexie cum dadu buzna pe usa, afisand o expresie ingrijorata.

Nu putea spune decat ca se simtea coplesita. Atatia oameni carora le pasa de ea, oameni care i-au oferit toata atentia si dragostea lor neconditionata. Toate astea ii dadeau un sentiment pe care nu-l putea descrie in cuvinte, dar care o bantuiau intr-un mod placut.
"Te iubesc...defapt va iubesc!" spuse Ada mai intai lui Lexie, apoi intorcandu-se si spre baiatul ce statea in picioare langa ea. Nu avea vreo conotatie erotica, ci pur si simplu simtea ca ii iubeste, ca un frate si ca o sora, pe langa atractia pe care o simtea pentru Klaus.
"Si da, mi-ar placea sa bem pe gratis..." continua ea, ranjind cu gura pana la urechi.