A Fair Deal

[Colin Hawkeye Rovson]

• Ce uituc putea sa fie! Desigur ca ar fi fost politicos sa-i spuna si incotro ducea toata povestea. Era pe acelasi sistem al taxiurilor din Praga. Daca vedeai o masina neagra, lucioasa, cu inseme intr-o limba pe care nu o cunosti si vezi un italian cu mustata neagra -al carui nume pariezi ca e Luigi- facandu-ti cu mana si zambind, actiunea ta e simpla. Nu te urci.
  " E o camera impartita in sectoare, ca sa zic asa. In fiecare colt, sunt puse obiecte care sa ne ajute sa nu-i uitam pe cei ce au fost. Strabuni ce au facut ceva cat de cat important. Cei ce s-au ridicat deasupra altora printr-un act de curaj. Exista un astfel de colt dedicat dragonilor. Picturile de acolo sunt superbe, statuete, machete, carti, schite, tot soiul de chestii. Ma gandeam ca ar fi bine sa stii de ele, din moment ce ai o viata puternic legata de subiect."
  Ridica din umeri. Pe el il ajutase sa inteleaga anumite aspecte, acum cativa ani, cand descoperise locul. Faptul ca nu prea ii mai trezise interesul de atunci era altceva. Insa in acea incapere intelesese ca dupa moartea cuiva, viata continua in ritmul ei normal fara sa se faca o tragedie din asta. Clipi, alungand gandul din minte. Isi cobori privirea spre chipul Viperinei.