Save me from your beauty

[Jimmy B. Tenevi]

Se asezase in partea opusa tot linga foc. Nu avea cum sa nu observe lipsa ei de copilarism dat fiind ca in urma cu zece minute era plina de viata. Poate ca obosise sau el facuse ceva care o indepartase atit de mult. Nu stia de ce, dar al inceput simtise ca intilnise o persoana apropiata lui, habar nu avea de ce, dar acel gind il urmarise pina in acel moment. Focul era superb in stralucirea sa si prin faptul ca dadea caldura atit de indispensabila vietii in acea nopate. Ti-am spus ca esti cea mai neobisnuita fata pe care am vazut-o pina acum?! O spusese ca printre altele, nu se uitase la ea, dar desena in continuare in minte chipul ei pe care se joaca razele calde ale focului, iar in spatele geamului straluceste luna. Ambele doua forte a naturii generatoare de frumusete, Irine si luna, doar ca fata era vie si calda, fragila si vulnerabila. De la ea venea doar energie pozitiva si chiar daca ea nu dorea sa-i mai spuna un cuvint nu putea fi suparat pe o copilita dulce ca ea. Dulce doar la prima vedere. Nu stia ce era corect au nu, dar frumusetea ei era ceva trimis de sus. Atit de simpla si totusi atit de complicata. Chiar si acelas zimbet ascundea atitea taine.
Esti un inger ce doar in vis se-arata,
Dar pe calea ce-mi arati,
N-oi merge nici o data.