Up all night

[Melanie K. Gulden]

• Melanie luă geaca lui Colin, neştiind ce să facă. La început doar stătu aşa şi se holbă la Colin, iar atunci îşi dădu seama că nu-i dădusea geaca lui să o ţină, ci să o pună pe ea. Mult prea şocată ca să facă vreun semn de mulţumire, Melanie îşi puse geaca pe umeri printr-un gest mecanic. Încă se holba la Colin când ceilalţi începură să observe câte ceva din împrejurimile lor.
  
  În primul rând, un monstru tocmai lovise peretele. Melanie îşi aminti de fundul oceanului care, de la un moment dat, se transforma brusc într-o prăpastie. I se păruse mereu aşa de înfricoşător, hăul acela din care nu puteai desluşi nimic. Iar, acum era chiar acolo. Gândul acela o făcu să vrea să ţipe, să se zbată să urce cu genunchii în sus înapoi, deşi asta nu era nici practic, nici posibil.
  
  Îi auzi doar vag pe ceilalţi cum făceau descoperirile despre pereţi şi sare şi restul... îi venea rău doar când se gândea la cantitatea de apă care apăsa pe tavanul jos, care printr-o mică crăpătură putea să-i omoare pe toţi.
  "Afară," şopti Melanie, încercând să nu atingă nimic.