A unexpected events

[James Bradley]

"O idee excelenta Irene", zise James sarind in sus de bucurie, aproape topaind ca un copil mic. In sfarsit aveau o ruta pe care sa mearga pentru a-l inveseli pe Peeves. Soimeanului ii venea sa isi traga cativa pumni in crestetul capului, fiindca nu ii venise ideea mai repede, insa e bine ca venise pana la urma, isi zise el repede.
"Deci Peeves esti de acord cu un mic joc pentru a te inveseli? Sunt sigur ca te vei simti mai bine dupa", continua James zambind tot timpul asta. Era fericit acum ca gasisera o cale, care nu simtea inca cat foc are pe ea. "Deci ce vrei sa joci? Eu joc orice joc vrei tu, sincer acum si sunt sigur ca si Irene o va face", zise soimeanul uitandu-se la colega sa cu o privire disperata, care parca zicea ca asta e singura cale, trebuiau sa mearga pe ea.

"Acum ca ai adus vorba," incepu Peeves, "mi-ar placea sa joc adevar sa provocare. Normal daca nu va e frica", incheie el cu un zambet caracteristic pe chip. JAmes inghiti in sec, dandu-si abia acum seama ca s-au bagat intr-un mare bucluc.
"Mie frica? Nicidecum", zise el cu un zambet curajos pe chip.