A Fair Deal

[Colin Hawkeye Rovson]

• Aproba usor la fiecare notiune personala introdusa. Pai, de ce sa nu recunoasca faptul ca era al naibii de usurat sa auda asta? Isi daduse seama ca fata are un caracter puternic -erau momente in care o vedea ca un viitor lider- insa era mai bine sa auda asta de la ea. Ca un fel de asigurare. Isi propuse ca, daca avea sa se intample ceva, sa faca un mic act de revolta si de tradare -de fapt, se putea numi tradare?- si sa instruiasca unul din micutii solzosi sa-i aminteasca cumva Freyjei de ce era cu adevarat capabila. Asta daca unul dintre ei va reusi sa ii acorde ceva atentie lui Hawk si vorbariilor lui. Din cine stie ce motiv, lumea parea sa-l piarda cand isi dadea drumul la gura. Huh... Da, e adevarat ca de multe ori vorbea prea mult si prea multe, dar totusi. Chiar isi aminti ca, mai demult, Ema ii varase un galeon in mana, ii daduse una peste ceafa si il rugase politicos sa taca. Sau mai degraba il amenintase politicos sa taca. Oricum, orice legat de ciopartire si ascundere intr-un loc unde sa nu-l gaseasca nici cucul il facea pe Soimean sa-si regandeasca strategia.
  Continua sa-l mangaie si sa-l scarpine pe Yakkos, mutandu-si constant mana de la ceafa la locul dintre aripi si retragandu-si usor ocazional mana, uitandu-se fascinat cum coada dragonasului avea tendinta de a se incolaci in jurul degetelor lui. Isi pleca privirea cand o auzi si isi simti obrajii arzand usor.
  " Pai, nu sunt special in general... Mai repede impiedicat. Da. Odata m-am impiedicat in Marea Sala, am cazut si am tras dupa mine fata de masa. Cred ca am spart cam sapte farfurii si inca cateva pahare atunci." Vorbi rapid, incercand instinctiv sa-si gaseasca o preocupare mentala.