I am nothing without you

[Jason A. Richter]

• Nu existau multe lucruri de care era mai mult decat convins, dar era sigur ca el era total diferit de colegul sau de dormitor, macar din anumite aspecte. Daca celalalt umbla ciufulit, in aceeasi stare in care se si trezise dimineata, Jason prefera sa se aranjeze putin. Nu vroia ca lumea sa fuga de el, urland dupa ajutor. Asta ar fi cat se poate de ciudat. Si daca celalalt avea o pasiune pentru camasi, Jason se simtea mai comod in tricourile lui. Iar daca celalalt topaia pe trepte ca un apucat, Soimeanul nu avea sa riste. Nu avea sa mai riste. Fusese suficient sa alunece o singura data si sa intampine podeaua cu dosul ca sa se asigure ca nu avea sa mai alerge pe scari pentru urmatorii doi ani. Asa, ca sa fie sigur.
  Inca medita la diferentele si asemanarile dintre ei si altii, privind pierdut pe fereastra. Frigul coridorului i se parea bine venit acum. Il linistea si parca ii soptea raspunsuri in privinta intrebarilor lui. Zambi usor, rezemandu-si genunchiul de pervaz. Asta ar fi trebuit sa fie o pozitie ciudata. Si poate ca era, dar putea la fel de bine sa nu fie.
  Isi intoarse capul cand auzi pasi si se uita de-a lungul coridorului, prinzand forma blonda si inalta. Se intoarse cu totul in directia in care disparuse, intrigat de ce vazuse. Si o urma. Pana la o usa. Jason medita o clipa. Poate ca nu era bine venit sa intre. Dar tot intra. Si ramase mut, pentru ca ce vedea sfida orice regula a logicii.
  

OOC: Scuza-mi intarzierea, probleme cu internetul ~_~