She ran away in her sleep and dreamed of Paradise

[Katharina van der Wall]

• Simte că trec ore până când își revine. Trupul lui cald, lipit de al ei, care este mai mereu rece, o face să nu mai gândească limpede. Vrea să spună ceva, dar uită orice cuvânt când distanța dintre ei devine și mai mică. Își apasă mai tare palmele pe pieptul lui și încearcă din nou să zică ceva. Totuși, cuvintele îi sunt furate de buzele lui, ce se lipesc de ale ei. Se lasă moale în brațele sale, auzind ca prin vis acel Shh, și îi răspunde la sărut, o senzație de căldură punând stăpânire pe ea. Se simte euforică și nici măcar nu-și mai dă seama unde se termină trupul ei și începe al lui, căci simte cum picioarele îi sunt încolăcite cu ale șatenului. Își mișcă involuntar trupul, deși nu voia să mai plece de acolo. Totuși, undeva acolo, conștiința ei încă mai judeca pentru ea, deși Kathh era pierdută între sărutul lui și dorința de a mai primi unul. Aude vag zgomot, dar nu-i pasă. Nici măcar nu știe de ce este acolo. Tot ce contează este Marc și doar atât. Își lasă capul tras spre al lui, buzele ei atingându-i în treacăt umărul gol. Îl privește în ochi, și-și strecoară palmele printre brațele lui, atingându-i pielea cu vârfurile unghiilor, răsfirându-și degetele pe spatele lui. Se lasă lipită mai mult de el, simțindu-și obrajii arzând. Dumnezeule, era atât de bine în brațele lui! Îi analizează chipul și zâmbește și ea drept răspuns la zâmbetul său, închizându-și ochii atunci când degetele șatenului îi dau părul de pe chip. Clipește apoi. Întradevăr, ce face acolo? Nu-și mai amintește. Dar știe că era ceva important. De ar putea să-și amintească ce... Dar cum, când el este atât de aproape? Aprobă ca un copil și îl urmărește tăcută cum se ridică și o ia în brațe. Se prinde de gâtul lui, și își ascunde chipul între umărul și clavicula sa, încercând să-și amintească de ce era acolo. Aerul rece care străbătea holurile, o făcu pe șatenă să se încrunte. Ce Dumnezeului făcuse? Roși cu putere, amintindu-și ultimele minute și tot ce putu să gândească fu că se îndrăgostise de el. Și nu voia asta. Voia să îl urască pentru cum se purta cu ea. Să aștepte cu nerăbdare sfârșitul anului, când el va termina și va pleca de acolo, iar ea va putea scăpa în sfârșit. Dar nu se putea. De la un timp, îi era tot mai teamă de sfârșitul școlii, căci nu voia să-l piardă. "E prea târziu pentru regrete, Kathh. Acceptă ce ți s-a dat. E cel mai bine" își auzi conștiința și se încruntă. Ce i s-a dat? Sentimente pentru persoana care o ura cel mai mult? Clipi uimită când se trezi în pat, iar el o înveli. Îl urmări cu privirea, analizându-i trupul acoperit doar de o pereche de boxeri. Roși, amintindu-și de modul în care stătuse lipită de el, și cum îi atinse pieptul. Își mușcă buza și tresări când îl auzi, iar șocul fu ca o palmă peste față. Cum de uitase tocmai asta? Păli brusc, iar ochii i se umplură de lacrimi.
  -A-am avut iar coșmarul acela, șopti, lacrimile curgându-i pe obraji. Își acoperi chipul, strângându-și picioarele la piept.
  "Te iubesc puile, te iubesc atât de mult!"
  Vocea dulce a mamei îi răsună în cap, iar suspinele se întețiră.
  "O să jucăm un joc, Katharina. Tu o să te ascunzi aici, iar eu voi încerca să te caut."
  -Vreau să înceteze. Vorbi, dar nu își mai recunoscu vocea, înăbușită de suspine. Nici măcar nu-i mai păsa că șatenului o va considera patetică. Se abținuse prea mult în ultima vreme, și știa că va exploda dacă nu se va descărca. Își lăsă brațele lângă corp, iar după puțin timp, își îmbrățișă trupul, tremurând de frig, lacrimile continuând să-i ude obrajii palizi.