I am nothing without you

[Jason A. Richter]

• Zambi cat o auzi. Intr-adevar era un tunel lung. Si nici nu era ceva prea placut vederii. Se simtea inghesuit. Era prea multa umezeala, iar asta ii dadea o senzatie de disconfort. De parca dormise in haine jilave, reci, pe pamantul mult prea dur, mustind de ape. Ih...
  Aproape ca s-ar fi repezit sa o ridice pe Callie in brate si sa o tina departe de umezeala. Lui ii dadea senzatia de boala. Numai gandul asta il facea sa creada ca fata va avea de suferit daca mai statea mult pe acolo. Si aproape ca se repezi sa o ridice cu adevarat atunci cand ea il trase de mana. Se puse langa ea, incercand sa para cat mai mic, cat mai greu de observat, dar cumva cat mai protector, cat mai mare ca sa o poata apara pe Callie.
  Asculta. Fiecare pas parea o bataie de toba pentru sentinta la moarte. Curand, inima lui incepu sa bata in ritmul pasilor, iar Jason incerca sa isi controleze respiratia. Sa fie cat mai tacut. Pasii se auzira din ce in ce mai aproape, iar in curand a putut chiar sa simta prezenta necunoscuta. Doar ca... trecu pe langa ei, grabita. Era o silueta solida, imbracata in culori inchise ce contrastau cu parul blond, tuns scurt. Purta un soi de palarie, mult prea tuguiata in spate, ceea ce o facea neechilibrata. Isi tinu respiratia atunci cand silueta se opri.