She ran away in her sleep and dreamed of Paradise

[Katharina van der Wall]

• Când Marc o luă în brațe, Katharina își ascunse chipul la pieptul lui, înconjurându-i trupul cu mâinile și se lipi de acesta, continuând să suspine încetișor. Câteodată, ura că era vrăjitoare. Câteodată își dorea să fie o simplă Încuiată, iar singurele ei probleme să fie matematica și alte materii de-ale Încuiaților. Își mușcă buzele cu putere, fără a mai da atenție faptului că șatenul o sărutase pe creștet. În alte cazuri ar fi roșit, acum, nu-i mai păsa așa de mult. Își dorea să nu mai aibe acele coșmaruri, ce îi măreau mai mult dorul de mama ei. Deschide ochii atunci când Marc o îndepărtează cu blândețe de el, dar rămâne totuși aproape. Îl aude și clipește de câteva ori, apoi râde încet, deși încă mai plânge. Îl lovește încetișor în abdomen, privindu-l în ochi.
  -Ești așa un nesuferit, spune încet, pe un ton glumeț și își pune palmele peste ale lui, îndepărtându-i degetele mari din colțurile gurii ei. Afișă un zâmbet dulce și adorabil, și se întinse, sărutându-l ușor pe obraz. Apropierea dintre ei, o făcu să-și amintească ce se întâmplase cu doar câteva minute bune în urmă, iar Kathh roși pronunțat. Își lăsă capul pe umărul lui, pentru a-și ascunde roșeața din obraji și zâmbi slab.
  -Mulțumesc, rosti pe un ton calm, și când fu sigură că fața ei reveni la normal și nu mai este roșie, își ridică privirea spre el, uitându-se în ochii acestuia. Își trecu degetele peste chipul lui încet, oftând apoi și se depărtă, căci erau din nou prea aproape. Se întinse pe pat, părul ei răsfirându-se pe perna moale și privi tavanul, apoi își aminti unde se află, și deveni mai atentă în jur.
  -E camera ta de acasă? îl întrebă fără să-l privească și se ridică din pat, uitând că era îmbrăcată doar în maieu și boxeri. Se opri în fața posterului cu Nirvana și zâmbi dulce.