I am nothing without you

[Jason A. Richter]

• Jason zambi, desi i se incalzira putin obrajii. Daca tot ce gandea el in minutul ala avea sa se adevereasca la un moment dat, atunci jura ca nu o sa uite peisajul asta si ca o sa faca tot posibilul de a o duce pe Calliope intr-un loc asemanator, cat se poate de real. Un loc care fusese asa de la inceputurile vremii si nimic si nimeni nu influentase mediul.
  Soimeanul isi scarpina obrazul, simtindu-se pus in incurcatura. Si asta deoarece vroia sa zica ce avea de zis, dar nu stia cum. Si nu vroia sa o dea in bara. Sa se bage ca musca in lapte. Sau sa o faca pe Callie sa se simta prost sau obligata cumva. Prima oara isi dori sa ii evite privirea, gandindu-se ca ii va fi mai usor sa vorbeasca astfel. Insa, dupa un proces de gandire rapid, ajunse la concluzia ca era o prostie. Ca nu il ajuta cu nimic. Daca ar fi privit-o in ochi, ar fi gasit curajul de care avea nevoie si ar fi putut sa-si duca vorba la bun sfarsit.
  " Vroiam sa-ti spun ca... umm... Nu ne stim de mai mult de cateva ore si nici nu cred ca am reusit sa acoperim orice subiect posibil, doar ca ma simt bine sa fiu aici... Cu tine... Pentru ca esti speciala si, desi nu stiu cum as putea sa-ti explic asta, cred cu tarie ca este vorba de ceva mai mult si..."
  ' Bravo! Acum chiar ai sunat ca un imbecil!' se auzi un gand rapid.
  Ceva ii spunea ca daca va continua sa vorbeasca o s-o dea rau de tot in bara. Asa ca doar se apropie si prinse fata Calliopei in mainile sale. Nu indrazni.
  " Te iubesc" spuse, fara a se mai complica in explicatii, privind-o fix in ochi.