She ran away in her sleep and dreamed of Paradise

[Marc Lupin d'Verin]

• Zâmbeşte uşor când aceastas e încolăci în jurul lui ca un panda, fără să îi spună nimic, lipindu-şi buzele de creştetul ei, lăsând-o să suspine singură şi tăcută în braţele sale. Îşi lărgeşte zâmbetul când o aude râzând, pentru că era bine pentru ea. Îi aude replica şi îşi ridică umerii încet, arcuindu-i perfect către aceasta, strângându-i degetele cu ale sale când Kath îşi lipeşte palemle de ale lui. Surâde uşor, urmărind-o cu privirea cum se apropie cu buzele de obrazul lui. Îşi căscă ochii, fără să spună nimic, ci doar o urmăreşte cu privrea tăcut, cu un zâmbet schiţat pe buze, pentru că nu ştia ce să îi spună, mai exact. O urmări cu privirea, aşezându-se pe pat şi se ridică în picioare, dându-se jos din pat, traversând în totalitate camera, oprindu-se în faţa chitarei. O ia în braţe şi se apleacă peste ea, tresărind când o aude pe şatenă vorbind.
  Hmm? Nu. E camera din Londra. răspunde, pe un ton sec, începând să cânte o melodie.
  Era Forget our memories de la Kevin Woo. Zâmbi către Kath, sperând să îşi dea seama că la el, acasă era în Franţa. Franţa era tot ce putea să denumească acasă. Nu voia să se ataşeze de oricare alt loc înafară de casa lui.