She ran away in her sleep and dreamed of Paradise

[Katharina van der Wall]

• Se opri în fața dulapului, privindu-se în oglindă și oftă încet. Avea ochii roși, și cearcăne ușor pronunțate. "Ești urâtă când plângi." Zâmbi ușor, iar senzație de căldură ce o încerca de fiecare dată când Marc era prin preajma ei, puse din nou stăpânire pe ea. Se întrebă, în intimitatea gândurilor ei, dacă el o considera frumoasă. Își mușcă buza și se întoarse spre el, dar zâmbetul îi pieri când îl auzi. Se întrebă unde va merge ea când se va termina școala. Până acum, își petrecea vacanțele de vară la tatăl ei. Dar cum el murise, nu mai avea unde să e ducă. În schimb, nu regreta moartea lui. Spera că acum, mama ei se va putea odihni în pace. Zâmbi, alungându-și toate acele gânduri, când auzi melodia ce Marc începuse să o cânte și merse lângă el. Îl privi în ochi, roșind prostește când șatenul îi zâmbi și știu ce gândește. Franța va rămâne casa lui. Oftă încet, cuprinzând-o dorul de casă, de Berlin. Se întinse pe pat, și începu să cânte cu el, vocea ei sunând calmă și dulce. "Ai vocea mamei tale." îi spuse odată o profesoară ce îi cunoscuse mama. O auzise pe Kathh prostindu-se. Dar, de atunci, șatena cânta de câte ori avea ocazia. Închise ochii, simțindu-și piciorul lipit de-al șatenului. Însă nu se depărtă, ci continuă să cânte încet, respectând ritmul melodiei.