A Fair Deal

[Colin Hawkeye Rovson]

• Teoretic, era cu ochii-n patru. Practic, era cu ochii-n cinci. Ocazional verifica si tavanul. O strangea instinctiv de mana pe Freyja, din cand in cand, ca o dovada ca era acolo si ca totul avea sa fie bine. Sau cel putin spera el ca o sa se intample.
  Faptul ca se indreptau spre Baia lui Myrtle il facea sa fie nelinistit. Nu ii era teama ca s-ar intampla ceva (sa-i gaseasca cineva sau sa mearga intr-o capcana), insa ii era frica de urletele fantomei. Myrtle avea una dintre acele voci minunate care iti zgaria timpanele si iti facea creierul sa se stranga. Vocea mirifica ce reusea sa iti taie respiratia si sa-ti dea senzatia ca ti-a pus cineva o pisica sa-ti gheraie coloana vertebrala. Iar strigatul si plansetul ei erau cu atat mai speciale. Cand intrara, Hawkeye privi drept in fata. Nu avea de gand sa intre in discutie cu sidefia plutitoare. Se opri in fata chiuvetelor, uitandu-se nedumerit in jur. Ok, care era faza?
  O auzi pe Freyja vorbind si isi ridica mainile, intr-un semn clar ca nu va zice nimic. Aproape ca uitase ca nu e politicos sa-si tina gura deschisa. O inchise, insa o privi pe Viperina cu ochi mari. Stia reptomita? Uau! Urmari fascinat cum calea li se deschise. Noroc ca Freyja il luase de mana si il trasese, altfel ar fi uitat sa mearga.
  " Ce facem aici?" intreba el incet.