I am nothing without you

[Jason A. Richter]

• Jason desena un cerc in aer cu bagheta si incepu sa murmure cuvinte grabite. Isi puse bagheta in palma, nesigur, pregatit ca aceasta sa pice. I se rasuci in mana, varful indicand inapoi spre rau. Soimeanul isi trecu mana dupa talia Calliopei, tragand-o mai aproape de el. O stia asa cat de cat in siguranta si suficient de aproape incat sa-i ofere putina caldura. Stia ca nu e mult, dar orice cantitate, oricat de mica, ajuta.
  Cu pasi grabiti, ajunsera iar pe malul noroios al raului. Jason repeta vraja, insa tot ce obtinu a fost sa faca un pas mai la stanga. Asta il nedumeri. Nu mai functiona vraja? Era ceva prin jur care o incurca? Se uita atent in jur, coborandu-si privirea spre varful propriilor tenisi. Oh! Stateau pe ceea ce parea a fi o piatra acoperita partial de pamantul cafeniu al junglei. Soimeanul batu cu piciorul in ea, uimit sa primeasca inapoi un sunet gol.
  " Aici" sopti el si se apleca pentru a cerceta mai bine piatra.
  Tot ce gasi erau doar cateva rune, scrise intr-o forma circulara. Zambi. Cand se ridica, isi sterse mana de blugi si o stranse pe Callie la piept. Cu bagheta ferm tinuta in mana libera, incepu sa citeasca runele.
  Totul se linisti in jurul lor, cufundandu-se intr-o mutenie sfanta. Brusc, jungla disparu in intuneric. Ceea ce paru o clipa infinita se termina violent, iar Jason isi simti spatele intrand in contact cu podeaua prafuita. Ce vedea deasupra lui era tavanul inalt al unei camere ce parea sa reflecte rapid un cer de noapte, presarat cu stele. Se ridica, iar totul se transforma in jurul lui, revenind la un cadru cunoscut. Erau inapoi in Camera Necesitatii.