kryptonite

[Astrid Eir Osmund]

• Fata statu pret de cateva secunde sa se gandeasca daca sa ia exemplarul sau nu. Adevarul era ca barbatul o intimida si ii era frica de el. Se astepta ca din moment in moment sa arunce asupra ei o vraja care s-o mutileze pe viata sau care s-o schilodeasca.
  De ce gandesti asa? De cand obisnuiesti sa vezi numai rautate in semenii tai? Aceea fusese vocea ei interioare ca, ca de obicei, avea grija ca mica viperina sa nu ia cele mai proaste decizii. Acea voce a ratiunii era singurul lucru care o mai aducea din cand in cand la realitate, aratandu-i ca lumea nu este un loc chiar atat de rau.
  
  'Multumesc mult. Apreciez' spuse mai mult in soapta si apuca volumul pe care barbatul i-l intinsese.