A Fair Deal

[Colin Hawkeye Rovson]

• Privirea ii aluneca in gol, aratand ca un idiot gata sa se pocneasca singur de pereti. Era de parca Freyja tocmai ii spusese sa-si intoarca frumusel capul si sa se uite la un minunat inorog roz. Da, sigur, erau la Hogwarts, erau intr-o lume a magiei, iar inorogii erau niste chestii destul de normale sa fie intalnite. Da, era un privilegiu, dar hei! Mai repede vedeai un inorog decat un extraterestru. Si chiar si asa, era destul de sigur ca acei cai incornorati nu erau roz, oricat de multa vata de zahar ar fi mancat.
  " Ai imitat... pe... cineva..." spuse el incet, pe un ton calm, parca incercand sa proceseze iar cuvintele. Serios? Reusise sa faca asta imitand pe cineva? Oh, Merlin, dar asta sigur era un dar! Si chiar daca Freyja nu era o cunoscatoare a reptomitei, Hawk se gandi ca exista un ceva in interiorul fiintei ei care o facea sa straluceasca la astfel de imitatii.
  Cu o ultima privire spre 'arcada' de oase de deasupra capului sau, Hawk se lasa condus de Viperina inapoi in baia micutei plangacioase. O urmari cu atentie cum inchide drumul spre Camera Secretelor, incercand sa faca tot posibilul sa memoreze sasaiturile. Incerca sa le articuleze in minte, mimand pe buze felul in care isi dadea seama ca va trebui sa-si miste limba.
  " Iti promit" spuse el serios, privind spre simbolul de pe robinet. " Pentru cei trei imi pun la bataie bagheta si iscusinta in a-i proteja"
  Se intreba daca fata i-ar da voie sa-i scoata din glob ca sa le poata da ceva de mancare. Nu stia exact care era regimul alimentar al unui dragon, insa sigur trebuiau si ei hraniti, nu? Peste, pui sau porc? Poate vita? O sa se intereseze.
  Ii intoarse imbratisarea, strangandu-i usor umarul cu mana libera. Nu stia daca se comporta asa pentru ca asta simtea ca trebuie sa faca sau daca se datora petrecutului timpului cu atat de multe fete prin jur. Oricum. Capul Freyjei paru sa fie brusc mai sus decat era normal. Pana sa se prinda, ii simti buzele pe ale lui. Casca ochii, devenind complet imobil. Nu se misca nici macar atunci cand aceasta vorbi. Sau cand pleca. Dar in momentul in care usa scartai, se destepta si Soimeanul din somnul cel de soc.
  " Freys, stai!" murmura. Din cativa pasi era pe coridor. " Freyja!" striga, fara sa-l mai intereseze cine avea sa-l auda.