The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James se uită la ea cu un ciudat amuzament în privire, însă se conformă. Avea nevoie de un duş. Ieşi în urma ei din cameră, mergând în camera principală după sacoşa de piele pe care o purtase cu el tot drumul. Avea acolo ceva haine curate.
  Luă sacul cu el şi merse în baie fără să mai spună nimic. Se simţea ciudat. Melanie era o femeie intrigantă şi reuşise să îl intrige şi pe el mai mult decât se aşteptase. Îşi scutură capul. Ce naiba vorbea?
  Era mulţumit oricum, de ceea ce făcuse până acum. Mama lui îi spusese mereu când era mic faptul că destinul lui era să facă oamenii să creadă.
  Acum nu mai ştia dacă vorbise serios sau era doar o povestioară care să îl adoarmă seara, însă simţea mereu datoria de a detensiona persoanele de genul lui Melanie. Până acum, totul mergea conform planului, însă prevedea o muncă mai grea cu acea fată. Era foarte adâncită în convingerile ei şi în vorbele goale ale omenirii.
  Intră în cabina de duş, simţind o senzaţie plăcută în momentul în care apa fierbinte îi atinse corpul. Se spălă repede şi eficient. Nu mai făcuse asta de câteva săptămâni şi nu se mira că mirosea ciudat. Îşi luă un prosop pe care îl înfăşură pe după talie, apoi îşi şterse părul ud, ciufulindu-l.