Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ The vast compass of the ocean

**Melanie K. Gulden** · 25 Jan 2013, 11:18

Maxilarul lui Melanie se încleştă, privindu-l. Inspiră şi expiră încet, susţinându-i privirea câteva secunde, înainte să se poată controla din nou. Îi dădu drumul încheieturii cu cârligul lent şi privi în jos spre mâna ei.
- Hmm, făcu ea, depărtându-se de el. Dacă vrei să dormi în patul ăsta, te rog să te duci să faci un duş. Nu te supăra, dar miroşi puţin ciudat.
Spusese toate aceste pe un ton normal, polititcos, distant. Oftă şi privi în jur ciudat, punându-şi mâinile în şold.
- Dacă mai ai nevoie şi de altceva, mă găseşti în camera mea, spuse ea, luând-o cu paşi mari spre uşă. O deschise şi ieşi din încăpere, oferindu-i un zâmbet fugitiv lui James.
Străbătu holul cât putu de repede şi închise uşa de la camera ei. Privi patul de zordonat şi cartea pe care plănuise să o citească doar cu câteva ore în urmă.
Se întrebă ce era la James ce o făcea atât de nervoasă. Îi distrugea toată apărarea pe care o proiectase de-a lungul timpului şi o aducea până la limită, clocotind înăuntru până nu mai putea să se controleze. Nu îi plăcea să fie aşa, pentru că nu cunoştea această persoană. Şi ei îi era frică de lucrurile necunoscute.
Se întrebă dacă bărbatul îi va asculta sfatul, sau va fii aşa de încăpăţânat încât nici asta nu avea să facă. În orice caz, ea avea să stea cuminte în camera ei, până când i se va face foame sau îi va trebui la baie.

**James R. Nolan** · (This post was last modified: 25 Jan 2013, 11:32 by James R. Nolan.)

James se uită la ea cu un ciudat amuzament în privire, însă se conformă. Avea nevoie de un duş. Ieşi în urma ei din cameră, mergând în camera principală după sacoşa de piele pe care o purtase cu el tot drumul. Avea acolo ceva haine curate.
Luă sacul cu el şi merse în baie fără să mai spună nimic. Se simţea ciudat. Melanie era o femeie intrigantă şi reuşise să îl intrige şi pe el mai mult decât se aşteptase. Îşi scutură capul. Ce naiba vorbea?
Era mulţumit oricum, de ceea ce făcuse până acum. Mama lui îi spusese mereu când era mic faptul că destinul lui era să facă oamenii să creadă.
Acum nu mai ştia dacă vorbise serios sau era doar o povestioară care să îl adoarmă seara, însă simţea mereu datoria de a detensiona persoanele de genul lui Melanie. Până acum, totul mergea conform planului, însă prevedea o muncă mai grea cu acea fată. Era foarte adâncită în convingerile ei şi în vorbele goale ale omenirii.
Intră în cabina de duş, simţind o senzaţie plăcută în momentul în care apa fierbinte îi atinse corpul. Se spălă repede şi eficient. Nu mai făcuse asta de câteva săptămâni şi nu se mira că mirosea ciudat. Îşi luă un prosop pe care îl înfăşură pe după talie, apoi îşi şterse părul ud, ciufulindu-l.

**Melanie K. Gulden** · 25 Jan 2013, 11:45

Melanie se trânti în pat şi auzi paşi pe coridor. Ciuli urechile. Paşii duceau spre camera principală... se opreau... apoi veneau înapoi. Melanie rămase nemişcată când James trecu pe lângă camera ei, apoi se destinse când auzi duşul pornit.
Expiră uşor şi se ridică puţin stângaci din pat, îndreptându-se spre dulap. Se simţea prea... fecioară în rochia asta care îi aluneca de pe umeri. Avea nevoie de ceva ce i-ar fii dat puţin mai multă încredere.
Ce tot vorbea, era în casă. Nu o vedea nimeni, în afară de James. Şi nu avea să înceapă să se aranjeze pentru el. Pufni amuzată la gândul acela şi se reîndreptă spre patul deranjat. Se opri şi se uită prin jur, puţin confuză. Habar nu avea ce să facă cu propriul corp. Nu putea să doarmă, asta era sigur, nu avea să citească pentru că nu va înţelege nimic. Se hotărî să se ducă să-şi recupereze ciocolata din sertarul din bucătărie.
Asigurându-se că încă se auzea duşul, Melanie merse până în bucătărie şi luă vreo două pachete de broscuţe de ciocolată şi multe batoane cu caramel Încuiate. Se întoarse în camera ei şi le aşeză turceşte pe pat, hotărându-se să se afunde în dulceaţa ciocolatei.
Auzi cum apa de la duş se opri şi ciuli urechile, mestecând capul unei broscuţe. Nu se auzea nimic. Probabil că se usca. Îşi trânti şi spatele pe pat şi îşi smuci perna peste faţă în încercarea de a acoperi imaginea mintală ce tocmai o acaparase.

**James R. Nolan** · (This post was last modified: 25 Jan 2013, 12:07 by James R. Nolan.)

James îşi uscă părul pe jumătate apoi ieşi din baie cu hainele după el. Avea în minte ideea de a intra aşa în camera lui Melanie, doar cu un prosop pe el, cu ceva scuză stupidă, însă se răzgândi. Vedea în acea posibilitate prea multă perversitate. Nu îi era caracteristic lui să refuze să facă un astfel de gest, însă chiar în acel moment i se părea foarte nepotrivit.
Aşa că trecu pe lângă camera ei, cu sacul cu haine în braţe şi se închise în dormitorul pe care Melanie i-l dăduse în folosinţă. Se îmbrăcă leneş, luându-şi o cămaşă gri deschis şi pantalonii negri şi uşor mulaţi specifici lui. Multă lume îi spusese că se îmbrăca ciudat şi unii îi spuneau că se potrivea epocii medievale sau că îşi merită porecla Hook. Totuşi, James aşa învăţase să se îmbrace de la mama şi tatăl lui. Cei doi fuseseră marinari, însă era absolut sigur că aveau sânge de pirat. Mereu fuseseră ciudaţii cartierului şi nimeni nu voia să se apropie de ei. Erau Întunecaţi, însă preferau să nu se bage în conflictele lumii vrăjitoreşti. Duceau o viaţă de vrăjitor, printre vrăjitori, însă nu se implicau niciodată.
James privi în gol, aşezat în fund pe pat şi cu prosopul umed trântit pe jos. Îl ridică şi îl aşeză neglijent pe marginea sobei de teracotă, lucru care credea el că era destul de politicos. Nu?
Ieşi din cameră şi bătu de două ori la uşa lui Melanie, intrând fără să aştepte răspuns.
'Curat ca lacrima,' spuse el ironic, întinzându-şi mâinile în lateral ca şi cum s-ar fi prezentat pe sine însuşi.

**Melanie K. Gulden** · 25 Jan 2013, 12:20

Nu ieşi de sub perna ei protectoare. Era întuneric şi frumos şi putea să se gândească în pace. Încercă să-şi scoată imaginea cu un James care-şi usca părul tocmai ieşit din duş şi pipăi cu o mână după o ciocolată. Prinse ceea ce părea a fii un baton, îl desfărcu neglijent şi dezordonat, apoi îşi îndepărtă perna de pe faţă şi muşcă zdravăn, simţind cum o dor dinţi.
Mestecă, privind tavanul, afundată în propriile gânduri despre ciocolată, ponei şi păr uscat când auzi o bătaie în uşă. Privirea îi fulgeră în partea aceea. Deja e gata?
Dintr-o dată toate imaginile perverse de mai înainte i se revărsară în minte, făcând-o confuză. Nu se aşteptase să vină aşa de repede la ea, aşa că nu reuşise încă să îşi pună toată acea mască de adolescentă respectabilă. Aşa că se agită, dând din picioare şi reuşi să se ridice parţial, apoi se lăsă din greşeală pe o ciocolată pe care o făcu bucăţele şi o strânse prea tare pe cea pe care o ţinea în mână.
James deschise uşa, furişându-şi capul înăuntru, surprizând o Melanie care stătea turceşte într-un pat dezordonat, înconjurată de ambalaje şi dulciuri, privind surprinsă spre el.
Viperina îi ascultă vorbele fără să fie atentă.
- Perfect, spuse ea, afişând un zâmbet nevinovat.

**James R. Nolan** · (This post was last modified: 25 Jan 2013, 12:32 by James R. Nolan.)

James o privi pe Melanie. Părea suprinsă, stând acolo, cu dulciuri şi ambalaje în preajma ei, aruncate neglijent prin pat. Zâmbi amuzat.
'Ai grijă să nu te îngraşi,' spuse el, răutăcios, apoi se trânti lângă ea, servindu-se singur cu un baton de ciocolată cu caramel.
Desfăcu ambalajul folosindu-şi mâna bună şi dinţii. Cârligul îi lăsase în baie după ce ieşide din duş. Rămase doar cu proteza neagră în care trebuia pus cârligul. Oftă, privindu-şi mâna, sau mai bine
zis lipsa mâinii, apoi muşcă din ciocolata tare. Era destul de veche, însă bună şi James se întrebă de când făcea Melanie provizii de ciocolată.
Îşi întinse picioarele goale afară din pat şi se întinse pe spate, lângă fată.
'Tot nu mi-ai spus cum ai ajuns să locuieşti în pădure,' spuse el, zâmbidn.

**Melanie K. Gulden** · 25 Jan 2013, 20:04

Melanie îl privi surprinsă cum James se apropie de pat şi se trâti pe el. Atunci când el se apucă să desfacă o ciocolată muşcă şi ea din a ei, ca şi cum tocmai i-ar fi amintit de ea. Mestecă absentă, simţind uşor efectele oboselii. Gândurile începeau să îi zboare aiurea rău de tot şi nu se mai putea concentra pe nimic. Observă în treacăt că lui James îi lipsea cârligul. Oftă şi se lăsă şi ea pe spate, alături de el, privind tavanul.
- Aveam nevoie de un loc al meu, răspunse Melanie la întrebare într-un final. Nu Hogwarts sau casa bunicii. O căsuţă mică şi izolată doar a mea era cea mai bună idee, aşa că am pus-o în practică.
Ridică din umeri, gest ce arăta ciudat, aşa, întinsă pe pat. Nu era în fiecare zi când reuşea să vorbească aşa de deschis cu cineva. Îşi aminte că acum aproximativ o jumătate de oră era nervoasă pe el. Se întrebă dacă aşa era adolescenţa, să treci de la un sentiment la altul, fără să-ţi dai seama. Şi dacă asta era, de ce i se întâmplase numai acum?
Îşi termină batonul de ciocolată, mototoli hârtia şi o aruncă pe undeva prin jur, nu era sigură dacă nimerise pe pat sau pe jos. Pipăi după altceva şi începu să ronţăie un baton cu cocos.
- Dar tu? Cum ai ajuns să... nu locuieşti nicăieri? îl întrebă Melanie, sperând că nu avea să atingă un subiect sensibil.
Nu era bună la strecurarea afară din situaţii jenante, aşa că dacă tocmai atinsese o coardă sensibilă, avea să se simtă ciudat vreo jumătate de oră bună.

**James R. Nolan** · 25 Jan 2013, 20:33

James îi ascultă răspunsul, intrigat. Deci Melanie era elevă la Hogwarts? Următoare întrebare care îi veni în minte fu la ce casă fusese repartizată. Nu era sigur ce avea să răspundă. Nu era convins de faptul că, caracterul ei ar fi putut fi clasat într-una dintre acele categorii. Bănuia Viperini sau Ochi de Şoim însă nu era convins nici de una nici de alta.
Râse scurt la auzul întrebării sale.
'De ce crezi că nu locuiesc nicăieri?' întrebă el, apoi îşi dădu seama cât de stupid sunase şi se hotărî să explice. 'Am o corabie. Însă trebuia să ajung în Londra şi nu am avut altă modalitate decât pe jos. Am încercat metode Încuiate, dar niciuna nu m-a satisfăcut. Nu am suficienţi bani pentru o mătură şi Dispariţia iese din discuţie de când era să îmi las piciorul în urmă acum ceva timp. Şi aşa îmi lipseşte un membru.'
Zâmbi, ironic. Era varză la Apariţie şi Dispariţie şi fusese o minune că reuşise să îşi ia examenul. Totuşi, nu se simţea deloc nenorocit. Se născuse pentru aventură şi călătorii. Privi locul în care ar fi trebuit să fie cârligul, apoi îşi întoarse privirea, încercând să îşi îndrepte gândurile în altă parte.
'E târziu,' spuse, fără să se ridice însă. Termină de mâncat ciocolata, însă nu îşi luă un alt baton, ci rămase întins.

**Melanie K. Gulden** · 25 Jan 2013, 20:55

Melanie îi ascultă povestea lui James, sperând ca aceasta să lămurească ceva despre trecutul lui. Nu făcuse exact acest lucru, doar îi dezvăluise lucruri despre caracterul lui. Zâmbi când află de 'talentul nativ' în Dispariţie şi Apariţie. Îi era destul de greu să creadă că unii oameni puteau să nu se priceapă la aşa ceva. Ei i se părea simplu să treacă dintr-un loc în altul şi Dispariţia era metoda ei preferată.
Însă asta făcea parte din caracterul lui James. Semăna atât de tare cu un pirat, încât lui Melanie i se părea aproape comic.
- Da, e târziu, acceptă şi Viperina cu un oftat.
Închise ochii pentru câteva secunde şi se bucură de senzaţia de destindere pe care i-o oferea acest mic gest.

**James R. Nolan** · 26 Jan 2013, 22:33

Respiraţia lui James fu brusc mult mai puternică şi mai vie şi bărbatul îşi deschise ochii pe jumătate, privind tavanul printre gene. Se simţea înţepenit, amorţit, şi muşchii de pe spate şi de pe picioare îl dureau într-un mod neplăcut. Îşi aminti brusc unde era şi se ridică pe şezut înainte ca organismul lui să fie gata pentru acea mişcare. Era întins pe lăţimea patului, îmbrăcat şi învelit cu o pătură de lână. Fereastra era întredeschisă şi un aer răcoros intra în camera caldă.
Se dezveli şi se ridică în picioare, simţind cum totul se întunecă în faţa ochilor pentru o fracţiune de secundă din cauza ameţelii prin care corpul său voia să îi spună să se mişte mai încet.
Privi camera, însă nu mai rămase nici urmă de ambalajele dulciurilor sau de Melanie însăşi, a căre prezenţă fusese neîntreruptă noaptea trecută.
Nu putea să creadă că adormise în camera ei. Ea ştiuse? Sau adormise lângă el? Merse să se culce în altă cameră?
James deschise uşa şi îşi scoase capul afară, relaxându-se.
La urma urmei, nu se întâmplase nimic seara trecută şi, oricum, şi dacă s-ar fi întâmplat, fuseseră o grămadă de alte fete care trecuseră prin patul lui fără să le ştie măcar numele.
Îşi duse mâna la ceafă, descoperind că nu avea cârligul, apoi o luă spre baie cu paşi leneşi, dar siguri.
Auzi apa pornită şi bătu de două ori la uşă.
'Mel?'

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean 1 2 3 4 5 Next » //  / The vast compass of the ocean

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ The vast compass of the ocean